RT Retezat Buta-Bucura-Gentiana

iulie 30, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri · Tagged , , , , ,

RT Retezat 21-26.07

 

Aceasta tura in Retezat se zice ca a fost una sub sigla Ecotur pentru ca au fost … 2 membri: eu (Vali zis Spita) si Elena. Planul initial era sa fim vreo 6-7 si sa ne intalnim cu o parte din grup (Masu si Alexa) din Buila-Vanturarita.

Comunicarea inainte de plecare a fost un pic defectuasa. Eu aveam numarul gresit al Elenei si eram in Baia Mare la concurs MTB si ea era la dezbatere in Apuseni :) . Pana la urma am apucat sa luam legatura si ne-am intalnit pe 21.07 la gara sa plecam cu trenul de 23:45 spre Petrosani, tren foarte aglomerat cu oameni de toate culorile.

 

Marti 22.07  - Petrosani – Cabana Buta

 Dupa o calatorie destul de necomfortabila tot asteptam sa vedem Petrosaniul si sa ne intalnim cu Masu si Alexandra. Sarim din tren, afara ploaie marunta de inviorare. Nu aveam idee ce sa facem in ziua respectiva, sa incercam un Parangu Mic sau sa o luam inainte spre Retezat si sa nu ii mai asteptam. Ne mai invartim prin oras, vizitam o parte din el si vazand ca Masu nu da nici un semn i-am lasat un SMS pe la 7:00, am suit in microbuz si fuga pana la Campul lui Neag – Cheile Butii. La Cheile Butii mai facem planul de atac, ne mai aranjam impermeabilele si pornim pe prima bucata de urcus doar ca o luam gresit prima oara si ne intoarcem pentru a da de poteca marcata. Trecem de o stana, ne latra un pic niste caini si ne reintalnim cu drumul forestier. Vazand asta incercam sa cautam o scurtatura, dar ajungem prin balarii inalte de juma de metru si ude asa ca revenim din nou pe traseu. De unde de niciunde apare o dacie 1310 rosie troncanind pe drumul forestier. Noi fara sa ridicam vreo mana observam ca opreste si din ea ne invita un domn mai in varsta si inalt sa suim. Ultima sansa. Pe drum ne mai povesteste el ca e pescar pasionat si ca vine destul de des la parau sa prinda pastrav. O data statea el asa la pastrav si a venit ursul. Nu s-a speriat, si-a aprins o tigara, l-a lasat sa mormaie ceva si ursul si-a vazut de drum. Pe drum calatoria ne-a fost intrerupta de un copac pus de-a curmezisul. Ce sa facem? Domnu se duce in spate, scoate o toporisca si incepe sa dea in el. La un moment am mai luat si eu toporisca pentru ca omu avea o operatie la mana, dar nu avea probleme daca nu stia doctorul. Desigur ca eu nu aveam randament bun, nimerind in puncte diferite. Calea fiind eliberata mai continuam ceva drum cu masina apoi ii multumim domnului si mergem pe drumul forestier destul de vigilenti in urma povestirii cu ursul :D . Intr-un final ajungem si la Cabana Buta uzi bine si transpirati. prin fata cabanei [click pt a mari]Decidem sa nu mai intindem cortul si stam la cabana cu 20 lei pe noapte. Buna alegere dupa mine, avand in vedere in ce hal a plouat in seara aia. Sub deviza ‘vremea rea aduce oamenii impreuna’ (sub un acoperis, in primul rand) am socializat si noi cu lumea de pe la cabana. Am gasit un cuplu pe care il vazusem si de dimineata in Petrosani (Cosmin si Mihaela) si alt cuplu de maghiari din Oradea (Imi si Emi) intalniti prima oara jos la Cheile Butii. Ei au urcat dupa noi cu o masina de teren cu care se facea aprovizionarea la cabana. Pe la cabana am mai baut un ceai (1,5 ron), am stat, am vorbit cu lumea, ne-am semnat in caietul de vizite de la salvamont sa stie sa ne strige dupa nume daca ne pierdem. Eu fiind cu bocancii uzi, Imi, prietenul lui Emi a binevoit sa imi imprumute sandalele lui sa pot circula pe langa cabana si sa nu racesc. Au fost foarte folositoare. In ziua aceea am tot studiat hartile, ne faceam planuri pe unde sa mergem, cat dureaza, daca mai vin Masu si Alexa cum dam de ei, vremea cum o fi, cod galben, portocaliu. Multe variabile. Seara ne-am culcat pe la 11 si ceva dupa ce s-a terminat jocul de lumini cu tunete puternice. Grupul de polonezi era si el in sala de mese si dupa ceva beri si vin fiert radeau asa tare ca nu se mai auzeau tunetele. Cosmin juca sah cu un om de la salvamont si ceilalti incercau sa isi dea seama care piese sunt albe sau negre. In sfarsit ne culcam cu speranta unei zile senine, fara ploaie.

 

 

Miercuri 23.07  - Poiana Pelegii

 

Telefonul suna pe la 8:30 prima oara il aud, dar nu mai recunosteam melodia. Suna si a doua oara si il opresc. Scot un pic capul sa ma uit pe geam si era soare, senin, super. Am sarit din pat, m-am uitat in jur si mi-am dat seama in ce loc frumos ma aflam. A doua miscare a fost sa imi pun hainele mai spre soare si a treia sa imi iau aparatul sa fac poze. La 9:30 cand s-a trezit Elena totul era din nou in ceata. Mancam ceva, fiecare din rezervele lui, mai stabilim inca o data pe unde mergem si o luam pe cruce rosie spre Poiana Pelegii. Cosmin tot fredoneaza o melodie de dimineata si apoi pe traseu (I’m just a dreamer)

Read the rest of this entry »

Comentarii (2) »

RT Valea Galbinele – Valea Malinului

iulie 21, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri · Tagged , , , , ,

Echipaj: Cosmin, Irina, Oana si Tudor

Era o zi de 19 Iulie intr-o sambata cand primesc un telefon de la Oana in care ma intreaba daca am la magazin cordelina. Pai am, ok atunci vin sa iau si eu 20m. Si uite asa din vorba in vorba aflu ca vrea sa faca Valea Galbinele (traseu pe care l-am mai facut cu un weekend inainte). Ma intreaba cum se intra in traseu si “din greseala” ma intreaba daca n-am treaba duminica sa vin si eu….ok hai ca merg. Si iata cum ma trezesc duminica pe 20 dimineata la 4:30 ma intalnesc la gorjului cu irina si pornim spre crangasi sa o culegem si pe Oana. Intre timp nu stiu cum se face ca vine si Tudor cu noi asa ca il culegem si pe el din drum.

Ne urcam toti in masina si pornim spre Busteni. Drumul lejer face ca la ora 8 sa fim deja la Caminul Alpin in Busteni si sa incepem urcusul spre Refugiul Costila. Urcusul destul de lejer face ca intr-o ora si putin sa fim la refugiu. Intre timp Oana si-a luat bocancii “semi-tehnici” cei noi, bocanci care au reusit sa ii faca niste bataturi si rani de toata frumusetea. Incepem noi sa urcam prin padure si la izvorul din apropierea refugiului dam de un grup de vro 6 insi care doreau sa urce pe brana aeriana. Din fericine o fara din grup avea la ea si niste plasturi pe care i-a impartit frateste cu oana. Ajungem la refugiu unde mancam ceva, Oana isi pune plasturii incercand sa acopere ranile provocate de bocanci. Pornim voiosi in pas alert spre Valea galbinele dar nu inainte de a rataci putin traseul. Nu-i nimic totul e bine cand se termina cu bine.

Si iata-ne ajunsi in cateva minute la intrarea in galbinele. Vine si o gasca de 5 oameni de la refugiul costila pe galbinele si incepem urcusul. Incet incet cu intrari pe hornuri si urcusuri frumoase pe saritori. Bocancii incep sa isi puna amprenta pe picioarele oanei si incet incet si pe psihic dar nu-i nimic suntem o gasca si ne ajutam nu? Ajungem la o saritoare putin mai aiurea, o cataram dar oana decide sa o ocoleasca. Avanbd bocancii noi si talpa rigida nu prea se descurca si nu are incredere in ei facand ca la coborarea de pe stanca sa alunece putin si sa cada. Din fericire o agat eu de brat si o trag repede spre mine. Putina ciocolata sa ne revenim si pornim mai departe. Iar o alta saritoare cam uda asa ca un tip din gasca 2 ne ajuta sa urcam fetele in asigurare. Ajungem la bifurcatia spre hornu coamei unde facem un popas ceva mai lung. Gasca 2 o ia in dreapta facand un alt traseu la coborare. Noi…..sus pe galbinele.

Ok…de aici totul e nou inclusiv si pt mine. Si urcam si urcam mici saritori mici hornuri ajungem in “”varf” si incepem o usoara coborare. Din nefericire ceata isi face simtita prezenta iar vizibilitatea era la mai putin de 10 m. Ajungem la o bifurcatie de poteca….ok pe unde o luam? in stanga drumul ducea in sus pe niste stanci ude ce nu ne dadeau prea mare incredere iar in dreapta pe o poteca de iarba…..hai pe poteca. Pornim noi voiosi cu speranta ca drumul ne va duce undeva la releul de la costila. Ceata se risipeste si observam ca am ajuns in alta vale total necunoscuta…..ok…nasol. In sus era urat asa ca….hai in jos. Si pornim noi pe firul vaii ocolind zapada si saritorile mari incetisor incetisor pana ajungem intr-o poiana ceva mai larga. Ne oprim sa ingurgitam ceva si observam capre negre care dadeau bolovani la greu spre vale.,….nasol moment. Undeva mai sus printre jnepeni vedem niste oameni.

Incepem sa coboram dar vedem niste saritori urate asa ca decidem sa coboram cu cei care erau mai sus. Ii intrebam unde ne aflam cand ei ne spun “pe valea malinului”ok….cam nasol dar asta e…..si….e nasoaa valea? Pai are o saritoare la iesire de vro 10 m in care tre sa rapelam…..” oh shit….pornim coborarea alaturi de ei. Urmeaza cateva saritori usoare bolovani si zapada de care trecem cu usurinta. Formam 2 echipe eu si Irina si Tudor cu Oana ca sa ne putem deplasa mai bine. Iata ca ajungem si la saritoare….primul e Tudor care avea sa ne ajute apoi pe fiecare la coborare apoi un tip care a preluat rucsacii si apoi fiecare pe rand eu fiind antepenultimul. Ajung si eu jos luam rucsacii salutam si multumim baietilor ca ne-au ajutat atat de mult. Ne explica ei cum sa ajungem in caminul alpin si pornim la drum. Dar nu inainte de a lasa in urma singura caraba pe care am avut-o :) eh asta e. Pornim un urcus undeva in partea dreapta.

Dupa 15 min. de urcat pe un horn dam in varf unde incepe o coborare “spectaculoasa” printre copaci si printr-un pamant cu pietris. Ajungem intr-un traseu marcat unde nu stiam daca sa o luam dreapta sau stanga….judecand dupa faptul ca noi sus am luat-o pe o poteca in partea dreapta decidem ca e mai bine sa o luam acum in dreapta…..si iata ca ajungem la un indicator dupa 15 min. ce ne arata drumul spre caminul alpin. Urmeaza 45 min. prin padure timp in care povestim vrute si nevrute.

Ajungem la intersectia ce ducea spre costila si da-i tot in jos. Masina ne astepta cuminte unde am lasat-o asa ca ne-am urcat in masina si am pornit spre Busteni. Trebuie sa mentionez ca pe strada unde parcasem masina era un caine pe mijlocul drumului care dormea. Ne-a vazut ca ne apropiem a ridicat coada si una din labele din fata de parca ne-ar fi facut semn “da-i ba pe langa mine ca am loc”. Ajungem in DN1 tragem pe dreapta oprim la o bere de fiecare si un suc pt sofer. Savuram tura petrecuta si berea ne oprim intr-un magazin unde luam niste “junk food” si pornim spre bucuresti. tragem un mic pui de somn noi mai putin soferul si iata-ne ajunsi in bucuresti unde fiecare merge la casa lui.

Cateva lucruri invatate in tura asta:

1. Niciodata sa nu pleci pe o vale nemarcata daca nu ai mai facut-o cel putin odata

2. Nu te baga intr-un traseu nemarcat cu un echipament neadecvat.

3. nu e bine sa mergi pe trasee necunoscute cu bocanci pe care inca nu-i cunosti

4. D-zeu a fost cu noi si ne-a scos in cale acei oameni fara de care am fi petrecut muuult timp pe vale….

In rest a fost o tura reusita mai ales faptului ca am fost o echipa unita

Toate bune, Cosmin

scrie un comentariu »

Ecotur ecologizeaza in Piatra Craiului

iunie 11, 2008 · Înregistrat sub Proiecte · Tagged , ,

Clubul Ecotur organizeaza in perioada 19-22 iunie o actiune de ecologizare in Muntii Piatra Craiului!
Daca vreti sa facem drumetii pe munte, sa stam seara la un foc de tabara, sa cantam , sa ne distram si sa ajutam natura va asteptam in Piatra Craiului!
Locul de desfasurare al ecologizarii va fi Prapastiile Zarnestilor. Se va sta la corturi asigurate de Parcul National Piatra Craiului, intr-o zona ingradita, pe langa Fantana lui Botorog.

Program:
Joi: Sosirea participantilor
Vineri: Curatarea zonei Parapastiile Zarnestilor
Sambata: Vom merge pe un traseu pe munte, urmand ca seara sa avem un mic concurs
Duminica: plecarea acasa

Este de preferat pentru cei care detin un cort sa-l foloseasca pe cel propriu (poate va simtiti si mai bine ca nu e “casa straina :P “). Aveti nevoie de izopren si sac de dormit si de multa voie buna!
Va asteptam!

*Confirmarea se poate trimite pe mail la: clubecotur [at ] gmail .com (se inlocuieste cu @ si fara spatii) sau lasati un comment aici, completand corect campurile indicate.

*in caz de modificari va anuntam prin mail :)

scrie un comentariu »

Xeroxeaza gratuit in timpul sesiunii!

mai 22, 2008 · Înregistrat sub Proiecte · Tagged , , , ,

Clubul de ecologie si turism ECOTUR
Sesiunea bate la usa si toata lumea are nevoie sa xeroxeze: cursuri, proiecte, carti etc.
Ce-ar fi daca ai putea face asta gratis?
Noi iti punem la dispozitie aparatul nostru xerox ca sa copiezi oricate pagini vrei tu, cu conditia sa aduci la schimb tot atatea pagini folosite pe care noi le vom strange frumos si le vom duce apoi la un centru de colectare…Suntem siguri ca ai pe acasa sau prin camin adevarate teancuri de hartie de care nu mai ai nevoie!
Te asteptam zilnic in sediul nostru din ASE, Cladirea Moxa Veche, la sala 3109 dupa cum urmeaza:
Luni – 16.00-18.00
Marti – 14.00-16.00
Miercuri – 12.00-14.00
Joi – 15.00-17.00
Vineri – 13.00-15.00
Proiect desfasurat in parteneriat cu firma de publicitate Free Love Media.
Profita de ocazie!
Fii ecologist si xeroxeaza gratuit!
Proiect desfasurat in parteneriat cu firma de publicitate FreeLove Media

Comentarii (3) »

RT – 1 Mai muncitoresc in Delta (sau nu)

mai 1, 2008 · Înregistrat sub Excursii, R.T.-uri · Tagged , , ,

Iata ca se apropie si anul acesta cel din urma 1 Mai Muncitoresc data la care multi tanjesc dupa o zi libera, altii chiar au ziua aia libera si se mai adauga ceva zile si iata ca se pune tara la cale. Asa am facut si eu….am pus tara la cale doar ca planurile de acasa nu se potrivesc mereu cu cele din targ. Dar sa nu mai lungim vorba si sa va povestesc.

Se facea a fi o zi de luni 28 aprilie. Dupa ceva anunturi date strang 3 oameni sa mergem sa petrecem 1 Mai in delta. Zis si facut. Si iata cum ne strangem eu, Irina (EcoTur), Nisha (UT) si o prietena a Nishei.

Ziua 1 – 28 Aprilie

Ora 4:30 se da trezirea. Ma intalnesc dimineata cu Irina si pornim amandoi catre gara Obor. Discutii in masina “cam multe” (deh inca dormeam pe noi). Ajungem la gara si ne intalnim cu Nisha si prietena ei. Planuim cum sa petrecem unu mai in Delta Dunarii mai exact la Sf. Gheorghe. Ne suim in tren si ne asezam la locurile noastre. Povestim ce povestim si rupti de oboseala dupa o noapte nedormita bagam somn. Ne mai trezim din cand in cand si in apropiere de Medgidia vedem ca vremea n-avea sa se intrepte absolut deloc. “Mama ce vreme nasoala o sa ne plictisim de moarte in delta” zise Irina. La care eu mai in gluma mai in serios ii spun “ba am putea sa ajungem in Tulcea sa vedem cum e vremea si daca e tot asa ne suim in tren venim acasa si maine dimineata plecam in Crai”. Atat a trebuit sa spun ca tot drumu Irina se gandea cum sa ajunga mai repede in crai (ea nefiind niciodata acolo). “Ba uite ce naspa e bla bla bla”. Iata ca ajungem si in Tulcea unde observam ca vremea chiar nu se arata promitatoare. Nisha si prietena ei se hotarasc sa se duca in delta eu si Irina chititi sa plecam in crai.

Si iata cum aveam noi de balaurit vro 4 ore prin Tulcea. Dar nu-i nimic, Irina avea un prieten prin oras asa ca baiatul ne-a aratat orasiul Tulcea. Ne-a dus la monumentul de acolo unde am tras cateva poze, am mancat ceva langa statuie si am pornit cu pasi vioi spre gara. Ne oprim la un internet café sa verificam vremea in piatra craiului si observam ca e destul de ok sa ne aventuram. Si iata-ne plecati din Tulcea cu destinatia Bucuresti. Ajungem rupti de oboseala la 23:05 in Bucuresti mergem fiecare la casile noastre si ne schimbam echipamentul din cel de mare in cel de munte.

Ziua 2 - 29 Aprilie

Ora 6:30 ma intalnesc iar cu Irina si luam directia Gara de nord. Ajungem cu 20 min. inainte sa plece trenul dar la casa de bilete era coada. “Aualeu pierdem trenu”. Un baiat din fata noastra intreaba “ Aveti tren acum?” “Da in 20 min. pleaca” “Hai treceti in fata mea” merci merci. Cumparam bilete si fugim la tren. In acceleratu ala o agitatie de nedescris. In compartimentele de alaturi erau niste copilasi de clasa 1-a se duceau cu invatatoare in excursie. Normal ca pana la Busteni ne-au facut capul calendar, dar noi obositi nici n-am bagat de seama. Dupa 2 ore de dormit prin tren ajungem in Brasov. Luam 23 barat si ne indreptam spre autogara.

Ajungem acolo la 10:45 si observam ca masina nu-i. Pe panoul ala scria ca masina pleaca la 13:05. Aualeu ce ne facem? Langa noi o gasca de 5 muntomani care aveau aceeasi directie – Zarnesti – una din fetele care era in gasca se duce la casa si intreaba de masina. Aflam cu bucurie ca mai pleaca o rata spre zarnesti la 11:15 asa ca ne asezam linistiti si asteptam sa vina rata. Ingurgitam ceva, apare si masina si urcam in rata. Pe drum discutam ce discutam si iata ca in 40 min. deja suntem in Zarnersti. Coboram din masina si mergem sa luam cate ceva de la un magazin local. Norii ce planau deasupra orasului aratau ca va fi o zi cam ploioasa dar nu-I nimic suntem fericiti. Incepem interminabilul drum spre fantana lui Botorog cand se pune deja pe ploaie si grindina…..opa deja lucrurile arata nasol! In scurt timp se opreste si ploaia. Ajungem la Fantana lui Botorog unde ne aprovizionam cu apa de izvor. Urcam in pas voinicesc spre Curmatura si dupa 1 ora si ceva ajungem la cabana. Mancam ceva, cumparam o harta si pornim spre “La table”.

Frigul isi face simtita prezenta asa ca marim usor usor pasul. Ratacim de cateva ori traseul din lipsa marcajelor dar intr-un final ajungem la Table. Ne orientam cu ajutorul hartii si a busolei si gasim traseul spre “Refugiul Grind”. Dupa o jumatate de ora de mers pe 4 marcaje drumul se bifurca si intram pe o poteca ce avea doar 2 marcaje printre care si triunghiul albastru ce ducea in Saua Funduri. Urmarim triunghiul pana ce ajungem intr-un final si la refugiul nostru mult iubit. Rupti de oboseala intram in refugiu si observam ca cineva lasase intentionat acolo niste paine cu cartofi feliata. Perfect! Mancam si noi cateva felii, ne schimbam de hainele ude si decidem sa urcam putin in creasta. Dupa 10 min. de urcus ajungem in creasta unde vremea parea sa fie ok. Facem cateva poze, decidem sa mergem si noi pe primul varf din creasta, pozam soarele in asfintit printre nori si coboram la refugiu. Cum sa facem un ceai cald cand n-ai lemne uscate si nici primus? Nu-i nimic. Am decis ca sa iau la mine aprinzatoarele de foc tip disc ce se folosesc la aprinderea focului. Ard timp de 10 minute fara probleme. Iau din refugiu de acolo o lumanarica mica arunc restu de ceara din ea si pun inauntru un arzator pun 2 pietre pe care sa pun cana, iau discu il pun intre pietre pe podeaua refugiului il aprind si pun cana peste. Si iata cum in 10 min. aveam o cana calda de ceai fara prea mai probleme.

Savuram ceaiul fierbinte si mai facem unul. Bem si al 2-lea ceai, mancam ceva, luam toate hainele pe noi pt ca presimteam o seara friguroasa, luam o gura de whisky sa ne incalzim, ne bagam in sacii de dormit si da-i somn pana dimineata. Dar lucrurile nu se termina aici! Cum Irina avea un sac prea bun de dormit I se face frig asa ca scot folia mea de supravietuire si se inveleste in ea. Nu stiu cat cald sau frig i-a tinut stiu doar ca ne-am trezit a 2-a zi pe la 9:45.

Ziua 3 – 30 Aprilie

Ne trezim la 9:45 cu frigu in oase. Facem iar o cana de ceai la primusul nostru improvizat, strangem rucsacii mancam ceva si la 10:45 ridicam ancora. Lasam in refugiu cateva lipii in semn de recunostinta pt painea gasita si plecam. Ajungem in creasta facem iar cateva poze si ne indreptam usor usor spre Valea Urzicii. Incepem o coborare destul de dificila printre stanci, gheata si zapada dar dupa 1 ora trecem de portiunea dificila. Din fericire am gasit ceva urme lasate de altii prbabil cu vro 2 saptamani in urma sau poate chiar mai mult. Ideea era ca urmele inca se vedeau si asta ne-a ajutat foarte mult la gasirea traseului. Trecem de portiunea de stancaraie si dam de grohotis, “dragostea” oricarui muntoman.

Dupa nenumarate alunecari pe grohotis derapaje si toate cele scapam si de acest chin. Continuam drumul urmarind marcajele si urmele si in dreapta dam de o pestera. “hai sa o vizitam”. Lasam rucsacii undeva la intrare, aprindem frontalele si incepem explorarea. Pestera este inchisa accesului larg in vederea conservarii da noi ca romanii “hai si noi sa vedem”. Pestera este destul de lunga dar la un moment dat se ingusteaza voarte mult si nu iti mai permite inaintarea in conditii sigure asa ca decidem sa ne intoarcem. Luam rucsacii in spinare si pornim iar la drum. Dupa nenumarate urcusuri si coborasuri, diferente de nivel si toate cele ajungem la bifurcatia ce ne arata drumul catre refugiul Spirlea. “Refugiul Spirlea 1 ora”.

Facem o pauza de 10 min. si pornim. Dupa iar nenumarate urcusuri si coborasuri, ratari ale traseului si pierderi ale marcajului din vedere ajungem intr-un final si la refugiu. Intram inauntru si observam ca sineva lasase acolo o sticla de vin, niste lumanari, zahar, sare si niste benzina. Perfect ins eara asta chefuim cu vin! Vremea parea destul de buna, soarele isi face aparitia asa ca punem la uscat hainele ude. Dupa ce mancam incepe ploaia asa ca strangem tot si fugim in refugiu. Dupa 2 min. incepe si grindina dar in scurt timp se opreste. Iesim iar din refugiu si ne asezam la masa si iata ca apare o gasca de 6 oameni.

Gasca asta era defapt din Vampir Tur aka Monom. Erau intr-o aplicatie si au decis sa mearga pana la refugiu Spirlea in nu stiu ce competitie bla bla. Ne bagam cu ei in vorba si aflam ca mai trebuiau sa vina vro 25 de oameni. Din fericire nu aveau de gand sa stea pe acolo. Au stat cam o ora pana s-au strans toti si au plecat. Timpul se scurgea lent asa ca am decis sa strangem niste lemne sa facem focul. Il aprindem imediat si scoatem carnaciorii afumati si tragem de-un frigarui. Si normal dupa carnaciori afumati merge si un ceai cald nu?

Asa ca incingem canile si bem un ceai fierbinte. Savuram niste biscuiti si ne punem la povesti. Povestim ce povestim, se lasa seara si ne ducem sa mai aducem niste lemne. Frigul se lasa usor dar sigur dar pt noi nu era problema doar stateam langa foc nu? Ramanem fara lemne asa ca decidem ca e timpul sa ne retragem la culcare. In seara asta din fericire a fost destul de cald in refugiu si am reusit sa furam si noi cateva ore de somn bune.

Ziua 4 – 1 Mai

Ne trezim dimineata la ora 8:00 si ne pregatim sa plecam spre plaiul foii. Mancam ceva bem niste apa si ne pregatim sa plecam. La 9:15 deja ridicam ancora si fugim spre plaiul foii. Ajungem la “cabana” acolo era plin de pantofari. Ne schimbam de haine si pornim in pas grabit. Pe drum iart incepem sa povestim, ne oprim la un izvor unde bem apa si pornim iar la drum. Dupa 1 ora de mers pe interminabilul drum trece un nene cu o dacie papuc si Irina ii face usor cu mana iar nenea culmea chiar opreste. Ne urcam ii multumim si ne lasa exact in centrul orasului. Vrem sa ii dam 5 lei dar nenea pleaca repede cu masina. Ceasul era 11:40 asa ca plecam spre gara in ideea sa luam un tren mai repede spre Brasov.

Ajungem in gara si vedem ca e un tren la 13:10. Deja ne faceam planuri cum sa luam un tren mai repede din brasov catre bucuresti deoarece noi aveam bilete de intoarcere la Acceleratul de 17:05. Ne hotaram sa mergem putin prin Zarnesti sa cautam un magazin de unde sa luam ceva. Cumpara Irina un mar cand observ pe partea cealalta doi turisti bine echipati pe care ii salut si ii intreb daca nu cumva vin din centrul orasului unde era rata, la care ei “Salut speek english?” da da spicuim si engleza. Ne bagam cu ei in vorba si ne spun ca vor sa ajunga in Brasov. Bun pai si noi vrem sa ajungem asa ca hai cu noi. Si iata cum ne-am imprietenit cu 2 muntomani straini. In gara am aflat ca erau din Bulgaria si ca venisera de 6 zile in tara noastra si mai aveau de gand sa stea inca vro 7. Vroiau sa ajunga in Sinaia asa ca i-am ajutat cu placere sa ia trenu din Brasov spre Sinaia.

Pe drum facem schimb de experiente si aflam ca oamenii nu erau simplii turisti ci erau alpinisti ce venisera la noi in tara sa faca ceva trasee de cocot. Mai schimbam ceva vorbe cu ei si iata ca ajungem in Brasov. In gara ii ajutam sa isi cumpere bilete dar intre timp le recomandam sa se duca in Busteni pt ca e mai frumos decat in Sinaia (nu stiu daca am procedat corect recomandandu-le zona aia dar oricum am incercat si eu). In trenul spre Bucuresti iar schimbam vorbe le oferim din mancarea noastra pt ca noi oricum aveam sa ajungem acas si sa mancam cat vrem. Ei nu mai aveau decat 200 ron cu care vroiau sa mai stea 7 zile asa ca…..Le oferim si niste ciocolata de casa si ne imprietenim cu ei. Am facut schimb de adrese de e-mail sa mai pastram legatura. Pe tip il chema Petrika un fel de Petre in romana si pe ea Alisa daca nu ma insel. Ajungem in Busteni le uram drum bun si noi ne continuam drumul spre casa. Mai bagam cate o ora de somn fiecare si aproape de Ploiesti Incepem sa povestim de tipii pe care tocmai i-am intalnit. Ajungem in bucuresti, luam metrosul si ajungem fiecare la casa lui.

In concluzie a fost o tura super reusita desi n-am apucat sa povestesc absolut tot prin ce am trecut. Suntem bucurosi (atat eu cat si Irina) ca am intalnit acesti doi muntomani din Bulgaria

In rest sa ne auzim cu bine,

Cosmin (aka Cincineru’)

scrie un comentariu »

RT – Cabana Caraiman pe Jepii Mici

martie 30, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri

Sa purcedem….

Se facea a fi o zi de sambata 29 Martie cand ma gandesc sa discut cu Andrei detalii despre o tura “de lene” prin Bucegi. Zis si facut, ma intalnesc la Romexpo cu el si punem tara la cale. Urma ca Duminica 30 Martie sa facem Jepii Mici sa ajungem la Cab. Caraiman iar apoi la Crucea Caraiman. Ok ramane sa ne vedem maine la 5:50 in gara? Da! Bun…Se face ora 20 si in adancul constiintei mele suna un clopotel ce avea sa ma anunte ca pe data de 30 martie ora 3 devine ora 4. Genial! Sau nu…..ii dau mesaj lui Andrei si il anunt “Ba vezi ca maine se da ceasu inainte cu o ora sa nu uiti!” “Mersi ba ca mi-ai zis eu habar n-aveam pierdeam trenu!”. Imi setez eu 3 alarme sa sune (sa fiu sigur ca ma trezesc la ora corecta). Al dracu ceas de la telefon nu s-a setat automat cu 1 ora ianinte dar instinctive ma trezesc la ora 4:28. La 4:31 primesc apel…..”Andrei Eco” damn vrea sa ma trezeasca…..resping apelu. Mai suna odata “ce o vrea frate?” raspund somnoros….”Ce faci ma? Hai cand ajungi?” …..”unde sa ajung ma? Acum m-am trezit” “Pai eu ma indrept spre gara” “pai ba e 4:30 a ramas san e vedem la 5:30!” “aualeu……a sunat alarma mai devreme….hai grabeste-te sit u sa ajungi mai repede”. Zis si facut, ma conformez si ajung la 5:20….Ia-l pe Andrei de unde nu-i.… booon…..ma duc in gara si iau bilet. La 5:40 apare si el grabit…..hai sa mergem!

“Ai coltari la tine?” “da ma am, am si piolet” bun……hai spre tren. Urcam voiosi in tren (si somnorosi) ne asezam in “vagonu’ cu etaj” sin e punem pe taclale “bad a coltarii astia sunt asa ba asa blab la” pana ne aude un tip de pe scaunu de alaturi “aaa si ce traseu vreti sa faceti?” “pai jepii mici….” Aaa bun frumos da sunteti echipati? Pai da…..si uite asa am intrat in vorba cu tipul respective si am aflat ca il cheama Vlad si ca se ducea la o tura de lene pana la Diham…Motaim in tren, ne trezim la 9:20, Andrei isi panseaza piciorul ala built, trenul intarzie 10 min. dar inbtr-un final ajungem in Busteni. Ne luam la revedere de la Vlad si purcedem spre intrarea in traseu. Neo prim sa facem ceva cumparaturi (adica o sticla de apa ca bugetul e redus) si da-I fuga spre traseu….gresim intrarea si o luam gresit pe alta strada…eh asta e se mai intampla. Ne intoarcem si gasim intrarea corecta. Ne apropiem de intrarea in traseu, imi scot betele de trekking le reglez si da-i fug ape traseu. Ajungem la indicatorul care ne anunta ca pana la cabana sunt 4 – 4 ½ ore de urcat….Ne calculam timpul meticulos “bun….avem un accelerat la 18 asta inseamna 8 ore de mers 4 urcam 4 coboram si bagam o marja de eroare de +15 minute sa ajungem la tren”.

Pornim noi voios pe traseu iar la 20 min. de mers ne intalnim cu primul muntoman “salut salut” cum e traseul pana sus? Pai eu am o batatura si ma intorc, cobor de juma de ora dar se merge destul de bine. Boon…..am luat coltarii degeaba la naiba! Urcam ce urcam si deja apar portiuni de zapada si gheata…..fericit in gandul meu ca aveam coltarii la mine ma rugam sa fie tot traseul numai gheata. Deja apar probleme de aderenta cu bocancii dar nu-I nimic ne descurcam….dupa 20 min. de urcus siontac siontac Andrei spune “ba e bine cu betele alea” ok ia si tu unu….si da-i si urca ajungem la un coboras destul de ciudat, cobor si in spatele meu il vad pe Andrei cum aluneca gata gata sa cada, se echilibreaza repede si pornim iar in traseu. Auzim niste voci in spatele nostru iar cand ne uitam doi pustani imbracati in trenning, adidasi, pantofi si toate cele…..echipati nu gluma! Am crezut ca sunt localnici si stiu despre ce e vorba si ii intreb serios “ati mai fost pe traseul asta?” la care ei senini “nu habar n-avem dar incercam si noi” ma uit la ei si le spun “daca nu aveti echipament ar fi bine sa va intoarceti e destul de periculos” pe semen chiar m-au ascultat ca n-au mai continuat traseul. Si bine au facut.

Apar portiuni tot mai mari de gheata si hotaram sa punem coltari…..zis si facut. Continuam traseul si urcam linistiti cu o aderenta maxima pe gheata ca oglinda. Ajungem la o vale expusa, facem un popas si mancam niste ciocolata si alune, unde facem niste traverseuri destul de ciudate dar fara sa puna probleme. “Mai e mult?” deja aparea oboseala din cauza pantei inclinate si a sapatului de poteca. Dar nu-I nimic! Uite niste oameni in fata! Hai ca poate ii ajungem….da sigur! Continuam noi oarecum epuizati, ne oprim la o stanca sa ne odihnim, mancam ceva si pornim. Incet incet ajungem aproape de platou. Deja ceasul arata 13:30 si era cazu sa incepem coborarea sa prindem trenul de 18. Hai ma sa mai urcam putin….si iata ca putinul ala ne-a dus exact la cabana unde toata oboseala a disparut cand am intalnit 2 schiori si un cutu cutu care latra de zor.

Hai sa scoatem coltarii! Si privind inspre babele observ pe o pajiste alaturata un “stol” de capre negre! Pozeee pozeee. Am facut cateva poze si ne-am indreptat spre cabana nu inainte sa ii dam lu “nea gigel” (cum il poreclisem pe cutu) o bucatica din sandwich-ul nostru. Scoatem coltarii si intram in cabata timizi….suntem intampinati de un al 2-lea cutu ceva mai bland si de cabanier care ne spune “ Ce cautati aici? Nu ati citit pe usa?” Aaaa ce sa citim? Nu scrie nimic….”ah nu mai scrie? Pai ma baieti e incihsa cabana din pacate nu avem nimic aici….” Nici macar un ceai…….dar puteti sa stati sa va odihniti in sala de mese. Ne asezam mancam ceva, soarbem o cana de vitamina C efervescenta si pornim la drum. Ceasul era deja 14:15 asa ca eram cu 15 minute in urma programului. Hai sa ne grabim! Si da-I si alearga pe vale……Auzi da nu putem sa ne dam noi pe fund aici? Ba da…..Si da-I competitie pana jos care se da mai repede si care se opreste mai repede in pioleti si bete…..si iata ca panta pe care abia o urcasem in 2 ore jumate o coborasem in mai putin de 15 min. Deja eram in avantaj! Cu mult….ne mai oprim putin mai facem niste poze, mai targem un concurs, apar urmele celor 2 schiori si decidem sa le urmam fara a ne gandi macar o secunda ca noi am iesit cu mult de pe tarseul marcat. Dar tot raul spre bine deoarece am ocolit lejer portiunea aceea cu traverseuri si am ajuns exact la intrarea in padure. Era ora 15:00 si eram cu mult in avantaj. Urmeaza o coborare prin padure fara incidente majore, exceptand faza cand dupa ce mi-am scos coltarii am alunecat pe gheata si am cazut in fund dar fara sa ma ranesc. Se face ora 16:00 si noi deja eram la intrarea in traseu din Busteni….decidem sa luam Acceleratul de 16:50 asa ca pornim in pas rapid spre gara. Ajungem acolo si normal….”nu mai avem bilete cu loc” nu-I nimic…fara loc…. Luam biletele si nme ducem pe peron. Punem echipamentul la uscat in ciuda privirilor insistente ale celor din jur. Dar noua nu ne pasa….eram fericiti ca facusem o dtura splendida. Apare trenul ne urcam….ne bagam acolo la bagaje unde stam si jos. Apropae de Comarnic decidem sa intram intr-un compartiment sa ocupam 2 locuri goale fara ca fata din compartiment sa se supere. Apare si nasul ne verifica biletele si pleaca. Se ocupa si celelalte locuri libere, apare o discutie intre cei din compartiment si fara sa simtitm ajungem in Bucuresti cu pareri de rau ca inca o zi pe munte s-a terminat asa usor.

Tura a fost reusita din anumite puncte de vedere:

- am exersat opririle in pioleti si bete

- am vazut cum e sa aluneci foarte repede la vale pe zapada.

- am invatat sa ascultam ce se intampla in jurul nostru si sa reactionam rapid

- fara coltari si piolet nu aveam ce cauta pe traseu

Din pacate nu am reusit sa ajungem si la Crucea Caraiman dar aceasta nu fuge de acolo nu?

In ciuda oboselii acumulate am reusit sa ne descurcam si sa urcam traseul in mai putin de 4 ore si sa il coboram in mai putin de 2 (fara pic de lauda il felicit pe Andrei pt felul in care s-a miscat astazi)

Cu stima si respect,

Cosmin (Martian)

Comentarii (1) »

RT – Ceahlau cabana Dochia

februarie 19, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri · Tagged , , ,

   Sa incepem voinicii mei
  Acest rt este scris din punctul nostru de vedere (Cosmin & Stelica) un rt ce prezinta aventurile noastre in “Ciahlau”.
   Sa-i dam bice baetii mei.Dupa multe ore de gandire, bani stransi la ciorap, rugaminti de colegii de scarbici sa pot pleca iata ca am reusit sa ajungem si in Ceahlau. Aventura noastra incepe intr-o zi de vineri 15 ale lui Februarie 2008. Dupa un examen aproape ratat (prietenii stiu de ce), ore de munca si telefoane date in prostie ne hotaram sa plecam. Ceasul arata ora 16:00 cand in orasul nostru minunat se pune de o ninsoare grava. Ideea era sa plecam cu masina dar cum zapada s-a asternut iar pe strada a aparut patinoarul national bucuresti decidem in ultima suta de metrii sa plecam via CFR, caci noi iubim cfr-u si suntem addicted lui right? right…”Ba hai ca ne vedem la 22:30 la casa de belete cls a 2-a” boon….dar de ce draq la 22:30 cand noi aveam trenul la 23:50? in fine…..pai cum de ce? cititi si veti afla. Si iata ca ma vad la 22:33 in gara de nord, ne indreptam spre casa de bilete “tanti vrem si noi 2 bilete la accelereatu spre bacau ala de acu de la unspe’ si ceva” pai ma baieti sa vedeti ca e un rapid la 23:50 acceleratu de 23:10 nu circula” stelica fir-ai tu sa fii…..bon dati-ne la ala. La cat ajunge in Bacau? Pai pe la 4:11…..ahhhaaaa dar stiti ca vrem sa prindem personalu de 4:15 spre bicaz….nu-i bai il prindeti, zise ea.
   Ba ce dracu facem pan la 23:50? hai la mec sa halim ceva…Merem noi la mec papam ceva se face ora de imbarcare ne urcam in tren, in compartiment 2 cocalari si o tipa buna….ba da buna rau nu asa….In fine bagam discutii aprinse ture etc etc ba da ce draq facem daca are trenu intarziere? eh nu-i bai o luam pe jos…ZzzzZZZzzzz somn de voie ne trezim pe la 3:40 la 3:50 ajunge trenu in Adjud….frate nu e bine…..4:10….trenu merge cu viteza…..4:15 trenu merge…..4:30 trenu merge…..4:40 se opreste intr-un final in Bacau “ce cacatba pierdem trenu” hai da-i cu pariur…..stelica ai sa-mi dai o bere stii tu de ce. Prindem trenu (deh a stat sa astepte 2 vip-uri…) urcam in droasca aia (frate si cu tractoru era mai bine…) hai sa halim….bagam ceva in noi si apoi somn de voie…Se goleste trenu si intr-un final ajungem si noi in Bicaz. In gara mai coboara o gasca de vro 10-15 insi astia erau mai smecheri au luat rechin pan la izvoru muntelui….noi mai smecheri hai pe jos ce draq cat poate fi? mult frateeeeeee mult!!!
  Si da-i si mergi si da-i dupa autostop….fir-ati ai draq astioa de n-ati oprit ba!!! ce daca aveam cagule pe fata si coltari in rucsaci inseamna ca vroiam sa va facem ceva rau? nooooo doamne fereste!!! :) ) si da-i si mergi si mergi si mergi….ba uite baraju!!! ieee am ajuns!!!!NU! apare bifurcatia facem stanga spre izvoru muntelui aaaa doar 8 km? ce draq hai ba ca ii facem repede….mergem noi vro 200 m si tragem pe dreapta pe niste bancute sa mancam ceva….binenteles ca afara era frig de innebuneai si mancarea nu intra nici cu forta….”ba pe primu pe care il vedem cu masina il oprim!!!” sa mor yo daca nu…..si iata ca apare un nene cu o dacie de prin 86….”nene ne iei si pe noi pan la izv. muntelui?” gata tata hai in masina , dar eu ma duc pan la cvineva da va las mai incolo….ok… Din vorba in vorba ne zise nenea asta pe udne sa o luam si pan la urma iata ca ne-a lasat la intrarea in traseu….nene 10 lei e bine? e bine baieti e bine….ne-a lasat nr de tel cica sa il sunam la intoarecere daca vrem sa ne duca in bicaz pt 20 lei….ok…intram in parcu national ne ia nenea paznicu “taxa 7 lei sau 3,5 pt studenti” 3,5 suntem jmecheri….ok “stiti pe ce traseu sa mergeti?” aaa nu…..luati-o pe lutu rosu ca e mai usor bla bla….harta aveti? nu! luati aici o harta daca patiti ceva stiti ce faceti 0SALVAMONT sau 112…..gata sefu. da stati linistiti ca avem coltari….aaa bun bun mai incolo e gheata….Si da-i bice pe punct albastru.
  Ajungem la intersectie unde se schimba marcaju, tragem coltarii in picioare si da-i bice. Urcam urcam urcam asa lejer cand vad ca ceva nu e in regula la coltari. ne oprim ii reglez vine o gasca “salut salut, pe unde o luati?” pai pe lutu rosu….aha…..aveti idee cum e traseul? ii intrebam noi…pai ca e mai dificil la sfarsit…..pe marcaj scria 2 ore 30 min pan la cabana. Las ca in 2 ore jumate suntem acolo! s-o credeti voi zise gasca aia, faceti 3 ore pe putin! ok hai sa-i dam drumu….(pe semne ca baietii ne considerau pantofari) si da-i si urca in pas alert atat de alert incat cu 2 pauze de vro 5-10 min. am ajuns la cabana in 2 ore si 20 min. na ca v-am facut!!! Pe trasu bagam poze alte alea vant la greu si frig da nu-i nimic! bagam un cocot pe stanci cu coltarii in picioare ca deh ne permitem si ajungem la cabana. Suntem primiti cu traditionalu “ce faceti ba mai traiti?” da ma mai traim… ne “gazam” ii dam lu jupuitu de Mashu banii pe cazare si halim ceva. Ne tragem sufletu 5 min. si pornim spre vf Toaca (1904 m daca nu e asa pe stelica sa il injurati el mi-a dat altitudinea). Desi eram rupt de oboseala in stilul meu de a ma deplasa ajung primul sau ma rog pornesc primul de nebun (eram trecut pe chilot automat) poze alea alea pana ajungem aproape de varf. Aveam de urcat o panta ceva mai abrupta…..
  Ba o luam prin stanga sau prin dreapta? aaa cum eu nu sunt dus prea des pe la biserica am luat-o prin dreapta….prin stanga era traseul…prin dreapta erau stanci….si gheata… ajungem pe varf si da-i cu poze (p.s. astept pozele cu mine) Ne intoarcem pe traseul usor de data asta bagam viteza pan la cabana (sau cel putin eu) cativa s-au oprit pe la schit. Ajungem la cabana si fiecare se duce in camera lui. Ma opresc la mine in camera, iau chitara lu silviu si zdrangan si eu de nebun la ea….apoi bagam un joc de whist (unde din greseala dar din greseala! am iesit castigator) deh baietii n-au gasit un anti cheat pt mine :) )). Stelica cica incearca sa doarma….pe draq noi radeam faceam misto ascultam muzica pana se enerveaza stelica “ba opriti ba si voi muzica sa dorm si eu” shhhhh oprim muzica si ce credeti? da-i pe o tabla mica langa stelica…..saracu creca si acum ma injura. Ma bag si eu in pat si nici nu simt cum se face ora 20. Ne ducem in sala de mese unde un club de prin bacau implinea 18 ani….chef mar. Aduc baietii videoproiector etc etcv si se pune gasca pe cantat karaoke…incepe mijto-ul si da-i si canta care mai de care mai “marfa”. Il bagam si pe Silviu in competitie si normal ca am facut cea mai mare galagie…..si el deh a ales cutia de pateu!!! pateu frate care era donat tot de noi ca premiu!!! pai noi il dams a scapam de el si tu il castigi ba??? aloo garaaa!!!!
  In fine ne incingem pe dans si apoi cica ii luam pe stelu si silviu in camera “mama frate ce obositi suntem de la dans hais a ne odihnim” binenetles ca in camera s-a urlat din rasputeri “la multi ani!!” si s-au oferit cadourile: s-au impartit pioleti pt stelica (la figurat nu la propriu) si una bucata ham pt silviu cu care sa faca rapel de pe lustra! stelica face o demonstratie in forta de cat de tare e pioletu lui (shhhhh gura!!). Apoi ne ducem iar in sala de mese unde chefuim sau cel putin eu pana baga manele….e timpu sa ma retrag. ne ducem in camera unde mai bagam o chitareala mica (P.S. Nida eu chiar am voce!!!) Gasca se pregateste sa plece (plecati ba odata!!) dar afara era viscol….:))) las ca tre sa plece doar au tren dimineata (ba si ce bine am mai dormit….) Agitatie mare mare da lumea sa plece ne apucam noi sa strigam “cine pleaca e un bulangiu mare bulangiu” da lasa ba ca tre sa plecam da cine ramane e si mai mare bulangiu….zise mashu. Pana zice stelica “ba da pe gabriela a trezit-o careva?” ups….si da-i pumni si picioare in usa….”aaa ce ce e?” ba pai hai ca tre sa plecam….pai n-ati zis ma la 2? pai ba e 2:30!!!
  Aualeu….in 15 min. erau si ei gata si da-i fuga pe traseu. Eu cu Stelica ne bagam la somn…..ce facem ba maine? aaa dormim pan la 2 ca e vremea naspa….nu mai plecam nicaieri! Ne trezim pe la 10:30 si cand ne uitam pe geam o vreme de vis….frate azi facem traseu!!! mergem la duruitoarea! clar!!! (am uitat sa spun ca mashu i-a lasat seara coltarii lu stelica) ne echipam noi luam de haleala mancam ceva si ne echipam tragem coltarii in picioare (eu pe a lu mashu si stelica pe ai mei ca nu se potriveau la dimensiuni) si pornim usor usor pe traseu…..Vreme de vis, soare si un cer senin cum de mult nu mai vazusem. mergem si mergem…dam de zapada din ce in ce mai mare si da-i si sapa o poteca prin zapada de juma de metru. ajungem la un stalp unde se cam termina marcajul vizibil….ba ce draq facem? hai inainte….si da-i si sapa si sapa si cainii dupa noi (2 caini care n-aveau ce face si au venit cu noi) la un moment dat nu se mai vedea nimic nici macar o portiune care sa arate a poteca….dupa 40 min. “ba ce facem?” hai inapoi….ajungem la ultimu stalp si incercam sa gasim poteca ma bag eu pe o zona de am zis ca e traseul si ce sa vezi? ma afund in zapada de 1 m…..ok nu-i bine….hai inapoi asta e il facem la vara…ne intoarcem si ne indreptam spre schit….
  Bagam cateva poze ne ducem la biserica ne rugam stam ce stam si mergem la cabana. Mai mancam ceva ne echipam corespunzator si pe la 17:20 prindem apusul superb si da-i si coboara. bah mergem si noi mai lent sa nu asteptam prea mult da? gata sefu….pe draq la 6:30 eram la intrarea in parcu national….Las ba ca drumu asta il facem in 5-6 ore ajungem si noi la timp la tren…..de unde ba!!! la 21:00 intrasem in bicaz la 21:20 eram la gara….luam bilete si spre surprinderea noastra intercity-ul era….sageata albastra!!! o sa dormim din parti!! “Nasule o sala de asteptare e p-aici sa dormim si noi?” E da e in renovare si e mai frig decat afara……fuck!!! vedeti ca e un bar langa gara e non stop…..hai in bar. Intram noi in bodega aia comandam un suc si o ciocolata calda si ghici ce…barmanita ca sa ne faca pe plac baga……manele!!! aualeu!!! baga stelica o dedicate “fa schimba draq muzica!!” spus mai subtil adica “puteti sa bagati un dance ceva?” se schimba muzica…..plecam pe la 23 din bar….hai la o pizza…..ajungem la singura pizerie din oras comandam o pizza si ne uitam la tv……la ora 0:00 pizeria se inchidea….la 23:59 am iesit noi de acolo cu parere de rau ca nu mai vedeam filmu de pe pro tv. ce facem ce facem? pai ce darq hai la benzinarie ca e non stop! ajungem acolo, pro tv-u era baza si comandam si noi…..o apa plata!!! ca de lamaie nu mai aveam bani….tragem de apa aia plat, se termina minunatul film la tv (un film de cacat) si incepe the transporter…..noi cu ochii cat cepele pe film ca e prea marfa nici nu vedem cand se face 1:40….”Saru’mana noi am plecat” Ne ducem la gara unde asteptam sa deschida ala usile la tren…ne suim in tren, ne asezam pe locuri si da-i somn….vine nasu ne trezeste dam biletele si bagam iar somn de voie….
  Ne trezim direct in Bucuresti ne salutam si o luam spre casile noastre. Si acum cateva mici completari: Tot drumul de la cabana pana in bicaz la tren am fost condusi de 3 caini (caini insotitori da nu pt orbi), am vazut barajul bicaz noaptea luminat (f frumos), deja stim toate bodegile din bicaz care au program non-stop, politia era cu ochii dupa 2 mascati suspecti, jandarmeria era cu ochii dupa aceeasi 2 suspecti mascati, lumea era cu ochii dupa aceeasti 2 suspecti mascati…..cand e luna plina n-ai nevoie de frontala, prin buzunare sparte se pierd lucruri, o sticla de jhonny plimbaretu face minuni, sa te plimbi cu trenu atatea ore e naspa….si restu de completari le bagati voi in commenturi.
P.S. fetele simpatice sa ma adauge pe mess.

P.P.S inca astept pozele…..nu faceti pe nasparlii si datimi-le si mie

P.P.P.S acest erte a fost scris de Cosmin

Comentarii (2) »

RT – Fagaras Vf. Moldoveanu

iulie 25, 2007 · Înregistrat sub R.T.-uri

Let’s begin

Ne hotaram noi (aka Cosmin si Adi) sa plecam sa cucerim Vf Moldoveanu cel mai inalt varf de la noi din tara 2544 m. Boon aveam un rapid la ora 23:40 cu destinatia Ucea. Adi zice sa plecam pe la 20:00 sa balaurim prin oras de acolo sa plecam la gara. Zis si facut ajungem la o terasa prin centru gasim cu greu o masa si ne asezam. Dau un telefon si apare in cadru si Oana. Lingem o bere pan pe la 22:30 si ne hotaram sa o luam incet spre gara. Se face 22:45 si troleul nu mai apare. “Ba ce facem?” “Nu-i nimic ba am eu bani de taxi” zise Adi. Intr-un final apare si troleul ne suim si o luam spre gara. Ajungem in gara pe la 23:10 asteptam trenul si ne suim in el. Pe drum in compartiment avem companie o baba nebuna si un popa, companie ce ne-a facut sa nu punem geana pe geana (wtf…). Ne apropiem de Ucea si ne amintim ca nu avem hartie ijenica…ups….ce e de facut? eu “ba astia pe CFR au hartie” ce poa sa faca romanu decat sa dea cu spanga. stau de 6 si Adi “imprumuta” hartia. Ajungem in Ucea unde coboara fix 3 oameni (oau ce multi) stam noi prin gara ne gandim si vedem un marcaj pe care scria “spre Victoria”. Stiam ca ne asteapta un drum asfaltat de vro 15 km, ne luam inima in dinti si dam sa pornim pe drum la lumina frontalelor. Langa gara ne abordeaza omu care a coborat cu noi si ne intreaba unde vrem sa ajungem. Ii explicam noi si spune “ba baieti ati fi primii care ati merge atata pe jos, hai in masina ca va duc eu” (ne-a pus D-zeu mana in cap, sa-i dea D-zeu sanatate lu nenea ala si lu Dacia lui ca ne-a scutit de un drum de 4 ore). Ne lasa omu in Victoria pe la ora 4:30 si ne indruma spre traseu. Gasim un indicator si pornim agale pe drum. Ne asteptau 8 ore de traseu obositor. Pornim noi incet incet, zorii ne prind din urma si avem parte de un rasarit superb (printre uzinele din victoria). Bagam cateva ore de traseu pe un forestier apoi incepe un urcus usor cu peisaje superbe. Dam de nenumarate cascade ne oprim sa ne mai odihnim si continuam drumul. Pe la ora 11:00 ajungem la cabana turnuri aici suntem intampinati de cativa caini pe care cabanierul ii calmeaza repede. Un cabanier tanar de vro 20 de ani simpatic si primitor ne serveste cu un ceai. Intindem izoprenele ca deh suntem rupti de oboseala si dormim vro 2 ore langa cabana ne trezim mancam ceva si pornim la drum cu soarele pe cer. Peisajul este superb si ne indeamna sa ajungem la Podragu destinatia noastra in prima zi. Pe drum ne amintim de ce ne-a spus cabanierul cum ca putin mai sus aproape de Podragu s-a prabusit un elicopter si cica ar fi luat tiganii tot fieru din el (deh fiare vechi looom). Ajungem in locul cu pricina si lesinam de ras cand vedem ce a mai ramas din el. Ajungem in sfarsit la Podragu unde suntem intampinati de un amarat de ciobanesc. Intram in cabana si ca oameni cu bun simt ce suntem bagam un “salut” dar stupoate rori de acolo erau unguri si alte nationalitati da astia erau majoritari. Mancam ceva cald (mancare f buna da cam scumpa) iesim afara si facem poze la lacul Podragu. Asezam cortul exact langa lac si suntem vizitati de un clan de magari. Baga animalele un show langa noi si pleaca. Prindem lacul in apus ne bagam in cort si tragem un somn pe cinste pt ca a 2-a zi aveam sa parcurgem un traseu de cateva ore bune. Planul era sa ne trezim la 7 si la 8 sa plecam…de unde draq ridicam ancora la 10 si plecam. Prindem un soare printre munti si incepem ascensiunea. Avem parte de imagini fara cuvinte si de lacul Podragu vazut de sus . Apare in fata noastra si Vistea. Il atacam, ajungem in varf si observam ca pana pe Moldoveanu mai sunt doar 15 min. Muntele nu inceteaza sa ne uimeasca si in scurt timp ajungem si pe Moldoveanu 2544 m. Admiram peisajul ne intoarcem pe Vistea sa luam bagajele mancam ceva si incepem coborarea cu gandul de a ajunge la cabana Sambata. dupa 20 min. de coborare dam de refugiul Vistea Mare si hotaram sa ramanem acolo deoarece am gasit un traseu direct pana in victoria de vro 6 ore. Refugiul e f bine izolat are paturi suprapuse, masa si bancuta, e din caramida si are un sistem ingenios prin care usa se inchide. Dupa ce mancam ceva pe langa refugiu trece un caine simpatic dar cam ametit saracu. Tragem un pui de somn de vro 30 min. cand apar la usa refugiului niste baieti din constanta. Se hotarasc oamenii sa amplaseze corturile in zona. Prindem un apus superb, ne bagam in sacii de dormit si bagam somn pana dimineata la 7 cand ne trezim ne pregatim si o luam din loc. Incepem coborarea de 6 ore, pe drum gasim zmeura si mure si deh bagam in noi. Ajungem pe forestier si un nene cu bunavointa (si cu dacie) se ofera sa ne duca pana in Victoria scutindu-ne de un drum de vro 5 km. Ajungem in Victoria pe la 13:00..ce sa facem ce sa facem……autostopu! Zis si facut. Ne apucam noi si trece un autocar care ne lasa in Ucea. La 13:45 eram in gara. Cumparam bilete la acceleratu de 16:00. Eu ma plictisesc si incep sa “imping” la vagoane. Soseste si trenul cu 20 min. intarziere ne urcam in el si plecam spre “minunatul” oras Bucuresti. Ajungem in oras cu gandul catre munte pe la ora 21:00 si plecam spre casa. Inca o tura mai mult decat reusita si plina de aventuri.

Comentarii (2) »

RT Cabana Malaiesti – Vf. Omu 16-17.06.2007

iunie 18, 2007 · Înregistrat sub R.T.-uri

Tura premierelor

Echipa: Andrei si Oana 

Sambata

Tura incepe sambata dimineata in Gara de Nord la personalul de 6:16, unde ma intalnesc cu Oana, Stelica si un prieten de-al lui, precum si cu alti prieteni de pe munte. Drumurile noastre sunt variate, noi (eu si Oana) vrem sa urcam la Vf. Omu pe Bucsoiu (unde era Silviu si o prietena care urcasera de vineri), Stelica cu prietenul lui se duc la o tura de o zi la Piatra Arsa, altii se duc in Postavaru tot la o zi, Diham, etc..

Ne debarcam in Busteni, ne despartim de Stelica si de ceilalti si o luam spre Gura Diham.. soare, cald, transpiram.. bagam un sandvis si abordam drumul spre Poiana Izvoarelor.. aici observ ca deja au ridicat noua cabana, care are un adevarat stil arhitectural de munte: caramida si termopane, fara nici un gust.. mai mancam un sandvis, facem poze, plecam spre Pichetul Rosu si apoi intram pe traseul Tache Ionescu.. trecem pe langa 4 tipe mai prost echipate care coborau cu greu, ajungem la Prepeleac.. afara tuna linistit.. ne intalnim cu David Neacsu si cu Stolojan, rumen la fata, inca viu.. facem poze.. suntem indecisi daca sa urcam pe Bucsoiu sau sa mergem cu un grupulet de 4 persoane mai batrane la Malaiesti.. ne bagam spre Bucsoiu, vremea se strica, incepea sa dea cu trasnete.. ne retragem repede inapoi in padure si ne adapostim sub pelerine.. dadea cu grindina, tuna si fulgera de duduia cerul.. stam pana trec trasnetele si mergem la Malaiesti (cabana noua, Refugiul salvamont), uzi pana la piele.. ne trece prin cap sa ne cazam (15 roni), dupaia sa coboram cu un grupulet, dupaia ne hotaram sa punem cortul, acolo unde cica vine ursul.. ne fac tantarii praf.. bem bericioaca (4 ron), ne intretinem cu cabanierul care este super om.. ne culcam pe la 22:30, cu gandul sa ne trezim la 5 ca sa mergem la Vf. Omu.

Duminica
Suna mobilul Oanei, scot capul din cort.. vreme superba, nori negri cat vezi cu ochii.. ne culcam la loc.. incepe ploaia si nu se mai termina.. stam linistiti si ascultam muzica.. apa de sub cort ne ridica izoprenele in sus ca intr-un pat de apa.. ne facem rucsacii.. ploaia se rareste si strang si cortul.. la 11:00 plecam spre Vf. Omu pe la Lacul Tiganesti (singurul lac glaciar din Bucegi).. urcam pe Turnurile Tiganesti, zona superba cu capre negre unde ai ocazia sa pui mana pe stanca.. ne place.. iesim pe platou.. ceata.. urcam pe Vf. Scara (2422 m), coboram in Seaua Hornurilor si apoi manati de ceva tunete ii dam bataie pana la Vf. Omu (2507 m).. stam 30 de min, bem un ceai, facem poze, fericire.. 15:00: coboram pe Valea Cerbului, vedem un curcubeu, urme de urs.. ajungem in Poiana Costilei, mancam un sandvis, vedem iar urme de urs.. ne unim cu alte 8 persoane adidajiste care spun ca-s urme de oi.. incerc sa-i conving ca oile n-au gheare si 5 degete.. coboram in Busteni.. ne luam o bere si o savuram pe tren cu un pahar de vorba.

De ce am numit aceata tura “Tura Premierelor”?.. pt ca: Oana a urcam prima oara la Vf. Omu, a stat prima oara la cort, eu am mers prima oara pe Turnurile Tiganesti, traseu superb dupa parerea mea

Comentarii (7) »

RT Creasta Parangului 11-14.06.2007

iunie 18, 2007 · Înregistrat sub R.T.-uri

Cine se scoala de dimineata ajunge departe, cine nici nu doarme ajunge si mai departe! 

Echipa: Andrei I, Mashu, Alexandra
Obiectiv: Creasta Parangului si Muntii Capatanii

Luni
Plecam la 20:00 din Bucuresti cu un accelerat de noapte spre Petrosani.. drumul este plin de speranta, studiem harti, planificam traseul pe zile, ce obiective putem vizita.. incercam sa furam un pic de somn

Marti
2:42 ajungem in Petrosani, bem o ciocolata calda in gara langa o bodega cu Modern Talking.. ne imbracam si abordam drumul de 11 km spre Cabana Rusu.. salutam ortacii care schimbau tura la 5 dimineata.. rasare soarele.. ajungem la baza telescaunului care urca la Cabana Rusu, mancam un sandvis si pornim in sus.. trecem de Cabana Rusu si cautam loc de cort ca sa ne culcam.. intram in Poiana Nedelea, un loc in care vilele au aparut ca varsatul de vant.. luam apa si gasim in partea superioara a poienii o platforma de beton unde instalam cortul lui Mashu.. facem nani vreo 4 ore sub zgomotele unor muncitori care ridicau o antena in apropiere.. urcam pe Vf. Parangul Mic (2073 m), de unde incepe Creasta Parangului.. parcurgem o bucata de creasta de aproximativ 2 ore pana la Refugiul Carja, unde facem orez cu lapte, ne odihnim

Miercuri
4:00 dimineata, suna ceasul.. facem ceai de muguri de brad.. plecam la 5:30 spre Vf. Carja (2405 m – Panorama Vf. Carja).. rasaritul il prindem in drum spre varf.. continuam traseul trecem de Vf. Stoielnita (2421 m), Vf. Gemanarea (2426 m) si la 7:30 suntem pe Vf. Parangul MareVf. Parangul Mare (2519 m).. bucurie.. coboram in Saua Gruiul, unde coboram sa luam apa de la un paraias de mai jos.. la intoarcere provoc o avalasa de pietre dupa ce punand mana pe o stanca am desprins-o din loc.. ne bucuram ca am scapat teferi.. imi fac bautura cu numele de carmaz (2 l de apa cu 3 plicuri de Izotonic).. pornim tot inainte pe creasta, coborand si urcand pe zimtii acesteia, trecem de Vf. Gruiul (2345 m), Saua Paclisa (2225 m), Vf. Paclisa (2335 m), Vf. Lesul (2375 m), Saua Gheresul, Saua Piatra Taiata (2225 m).. incepe ploaia, mai intai cu grindina, dupaia cu stopi reci, suntem in nori.. mergem prin ploaia care ne uda bine, ca sa ne mai racoreasca putin.. continuam si trecem de Vf. Setea Mica (2278 m), Vf. Setea Mare (2365 m), Saua Plescoaia (2215 m), Vf. Plescoia (2250 m), Saua Mohorului (2160 m).. pe mine ma taia o foame de se auzea mai tare decat tunetele de afara.. ne oprim sa mancam la poalele ultimului varf al crestei, Vf. Iezer (2157 m).. infulecam branza cu paine praf sau praf de paine.. vedem drumul care strabate Muntii Parang, pe care il botezam dupa Transfagarasean, Transparangureanu.. urcam pe ceata si acest ultim varf si dupa ce il coboram punem corturile.. ploua tare, apoi se opreste.. facem ciocolata calda cu fulgi de grau.. mancam pana la refuz.. pe la 18:30 ne punem la dormit

Joi
Dupa o noapte plina de vise, strangem tabara si plecam spre Bucuresti ca sa avem timp sa rezolvam unele probleme organizatorice cu plecarea din Grecia.. urmam Transparangureanu, admiram caii liberi de pe munte.. ajungem la Ranca, care odata era o cabana izolata..  acuma este o zona cu cateva sute de vile, cele mai multe in constructie, hoteluri, fitze si smecheri.. intr-un cuvant un mare pacat.. prindem o ocazie care ne duce pana in Targu Jiu, unde vizitam Coloana Infinitului, Poarta Sarutului (poza 2), Masa Tacerii si o terasa cu bericioaica Hategana la 1,5 ron.. luam trenul spre Bucuresti.

Tips and trics:

1. Pelerina de rucsac este un accesoriu care te poate scapa de neplacerea de a te culca seara intr-un sac de dormit ud!

2. Daca sti ca esti fomist, baga-ti in buzunare cateva eugenii!

Comentarii (2) »

« pagina precedentă — « Previous entries
Următoarele intrări — Pagina Următoare »