Invata sa vezi

Astea 2 ture au fost puse cap la cap si au iesit cu muuulte peripetii. Sa incepem…..

Se facea a fi o zi de sambata 14 Feb. cand ma trezesc dis de dimineata sa plec spre gara de nord unde aveam sa ma intalnesc la 5:50 cu Dan. Pierd metroul asa ca ii dau mesaj lu Dan sa ii spun ca intarzii la gara sa-si ia bilet la celebrul personal cand pe la si 45 ma suna sa-mi spuna ca deabia s-a trezit si ca a luat un taxi spre gara (bafta cu colegul de camera ce-l trezise sa-l intrebe daca nu mai pleaca la munte).

Ne vedem in gara luam bilete si ne suim in personal care mai nou trage la linia 6. In tren stam in compartiment cu niste baieti si fete de la cercetasi ce aveau si o chitara asa ca drumul ne-a parut mult mai scurt dar nu inainte sa concuram cu niste manelisti la 2 compartimente mai incolo ce aveau si un acordeon…in fine. Ajungem in Brasov mergem in “mall” sa mancam ceva si discut cu Stelica sa-mi dea nr fratelui lui Silviu sa ne vedem cu el sa mergem impreuna spre Zarnesti. Coincidenta face ca el statea la 2 mese mai incolo de masa noastra. Ne suim toti 4 in tren si pornim spre zarnesti.

Dsicutii pe drum ce fac sa zboare timpul. Ajungem in Zarnesti ne aprovizionam si pornim voiosi spre Curmatura. Desi Dan nu mai fusese de mult pe munte am reusit un timp record pana la cabana (numai cu gandul la mancarea calda ce ne astepta). Intalnim si gasca ce venea din piatra mica si ne punem pe discutii. Din pacate lipsa de comunicare face ca la cabana sa nu avem nicio chitara….ce trist! Ma duc sa amplasez cortul afara cand se pune pe un vant nenorocit….Inghet de frig sis cap printe dinti injuraturile de rigoare ca deabia intind cortu. Intru in cabana servesc un ceai cald si ne punem pe discutii. Pe seara ajung si colegii mei din urs care veneau de pe Lehman si erau inghetati ca niste rahati. Ii servesc cu niste vin si palinca (doar e moka ii sarbatorim pe Stelu si Silviu…) si iata ca se face ora 23…mergem in anexa unde de echipam eu si Dan de o noapte friguroasa la cort…..

Afara bate vantu crunt si e un frig de ingheata pietrele….dar nu-I nimic trecem noi peste….Ne bagam in cort si ne echipam, ne bagam in saci si incercam sa atipim….Vantul bate din ce in ce mai tare si frigul isi face simtit prezenta. Aud ceva suspect asa ca decid sa ies din cort. Si daca tot ies hai sa fac si un susu. Afara doar vantu….ce animal tampit iese pe vremea asta din vizuina? Intru in cort ma bag in sac si incerc sa dorm….dar mi se face rau deoarece dorm intr-o parte asa ca ies din cort si incerc sa vomit ce mai am prin stomac….bine ca n-aveam nimic in el…ma bag in sac déjà e ora 4:20 si suna alarma telefonului…..am uitat ca am lasat-o activata….

Dan decide ca e prea frig in cort si fuge in anexa sa doarma. Eu decid ca mai resist si ma bag mai bine in sacu de dormit…Se face 7:30 ma trezesc si ma apuc de strans rucsacul in graba si sacul de dormit. Inghet de frig asa ca decid sa fug in anexa sa ma incalzesc. Ajung acolo ma incalzesc imi usuc bocancii trag parazapezile si fug afara sa aduc echipamentu in cabana. Se trezeste stelica si ma ajuta sa strangem cortul. Mancam ceva si incepe alergatura sa prindem trenul spre Brasov.

Ajungem in gara prea devreme asa ca e cazu sa facem niste cumparaturi. Cola nu lipseste din meniu. Ne suim in tren ajungem la Brasov unde avem de balaurit vro 2 ore asa ca mergem iar in “mall” sa mancam. Discutii si distractie asa ca timpul trece repede. Decidem sa mergem cu nasu asa ca ne suim in ultimo vagon. Trenul destul de aglomerat de la brasov….ok…nasol. Dar nu-I nimic ne distram. Un prieten afla ca se mai suie niste amici de-ai lui in Sinaia cu o chitara asa ca avem ce face pe tren pan la bucuresti….Timpul trece in zbor nasul este captat de atmosfera facuta de chitara asa ca decide sa mai stea nitel cu noi si sa-mi mai aduca aminte cum e sa fii student. Ajungem in Bucuresti unde ne despartim fiecare luand-o spre casa lui.

Acum incepe partea a 2-a….

Ajung eu acasa imi desfac rucsacul iau mancarea din frigider o bag in rucsac rearanjez rucsacul si ma bag la somn….Zori de ziua iar trezire la 4:40 iar pun rucsacu in spinare si fug spre gara. La eroilor ma vad cu Denisa si in gara cu restu gastii (adica Teo, Ancuta si Tom).

Ne oprim sa bagam niste junk food de la Mc si ne suim in trenul de Brasov. Pan la Ploiesti parca zburam asa ca de dam jos si da-I fuga spre Ploiesti Sud unde luam trenul care are intarziere 20 min. spre Maneciu. Tanti aia de la gara din buc. Nu ne-a dat bilete cu legatura decat la ora 18 asa ca tre sa obtinem niste stampile de intrerupere da nu-I problema. In tren iar discutii chestii trestii si ne vedem in Maneciu…..sau Paraseni….un fel de oras al nimanui unde oamenii cred ca deabia mai traiesc.

Gasim un rechin care sa ne duca pana in cheia cu 7 lei de om (ce vrei nene e scump da si 22 km la talpa nu’s de colea) In masina caldura si bine parca nu vroiam sa ne mai dam jos. Ajungem in Cheia ne lasa nenea ala undeva la intrarea in traseu si de acolo ne batem cap in cap pe unde sa mergem….Vine un mosulica la noi si ne spune “luati-o pe valea berii ca e usor” gata nene. Ne arata el pe unde e mai scurt drumu si pornim. Intrarea in traseu era acoperita der gheata si deja regretam ca am lasat coltarii acasa. Urcam incet dar sigur si ajungem in DN 1A unde iar ne vedem cu mosulica (bai frate asta e supermen de a ajuns inaintea noastra???).

Iar ne indruma el bine si pornim usor usor pe deneu. Ajungem la bariera unde incepe drumul forestier care duce pan la cabana Ciucas unde cica vor astia sa faca un hotel….naspa! Suntem intampinati de 2 caini de la o stana iar unu din ei decide ca e cazu sa ne urmeze….ok….si iata cum ne facem cu un caine insotitor da al naibii de frumos pe care’l botezam “Alb” desi el era maro….Pe drum ne mai oprim la o poza si o ciocolata. Urcam destul de usor pana la izvor de unde luam si niste apa si pornim spre cabana.

Deja drumul incepe sa fie inclinat dar nu-i nimic urcam incet da sigur. Aproape de cabana suntem prinsi de un cuplu ce urca pana la cabana venind de la Muntele Rosu. Ajungem la cabana si observam cat de daramata e dar decidem sa ramanem in ea. Nenea ne ofera un ceai cald iar cuplul pleaca spre cabana M. Rosu. Luam 2 paturi si facem un fel de cazemata unde asezam cortul. Luam un al 3-lea pat si il punem pe post de scara. Scoatem primusu si ne apucam sa facem o supita calda, asezam toate alea prin cort si ne punem pe vorbit.

Nu mai tinem cont ca afara e un frig de crapa si pietrele si incercam sa tinem catelul cat mai departe de supa noastra. Savuram supa dupa 1 ora si ceva pt ca era atat de frig incat inghetase gazul in butelie si nu avea pic de presiune. Mai barfim ce mai barfim si ne bagam la culcare dar nu inainte sa aflam povestea cu mireasa din crai….poate ne bantuie!!!. Pe la 12 noaptea se aud niste pasi in cabana ce se apropie de cort. Ma trezesc brusc si in 30 de sec. sunt afara din cort uitandu-ma daca nu cumva a intrat cineva in cabana. Catelul statea in coltu lui si in cabana liniste deplina….ok….o fi mireasa din crai! ))

Ne bagam iar la culcare si ne trezim dimineata. Afara un peisaj splendid si un soare stralucitor pe cer. dar frigul tot persista si vantul bate crunt. mancam ceva dam din putinul nostru si catelului si pornim la drum nu inainte de a “darama” patul ce era pe post de scara pt ca lasasem in cabana tot echipamentul si sa nu-l fure cineva. Soarele bate puternic si reflectat in zapada face ca vederea sa inceapa sa-mi joace feste asa ca Denisa e fata buna si-mi da ochelarii ei de soare. Batem poteca prin zapada destul de mica indrumati de catelul ce deschidea traseul. Ne oprim la poze si dat telefoane ca deh prindem un strop de semnal. Ajungem intr-un loc aproape de Tigai unde traseul se pierde. Decid sa urc pe un horn putin mai abrupt sa vad ce este in fata.

Cainele ma urmeaza credincios pana cand incepe sa se panicheze dar ajungem sus cu bine….”Ba nu e pe aici!” urlu eu din varf si ii ghidez pe restul sa o ia pe jos. Eu ca tot am urcat hai sa continui pe aici desi e destul de nasol….Traversez o muchie destul de aiurea si dau de urme de capre negre. Cainele dupa mine. Urcam pe o cornisa destul de usoara si vedem un traseu ceva mai usor. Cainele decide s-o ia prin stanga tigailor asa ca ma bag si eu dupa el. Deja ma departam cu mult de gasca si traseul nu parea prea promitator. Apare un traverseu aiurea destul de abrupt si cu destula zapada. Decid in inconstienta mea sa-l fac asa ca ma angajez in traversare. Pe la jumate dau de gheata si bocancul nu mai patrunde in zapada.

Imi aluneca bocancul si deja ma gandesc daca vine lumea la inmormantarea mea. Dar Dumnezeu e sus si tine la mine si ca prin minune imi pune un prag sub picior. Nu ma pierd cu firea si continui in traversare. Ajung pe partea cealalta si multumesc Domnului ca sunt in viata. Cainele continua sa mearga si eu dupa el. Inca un traverseu de data asta mai usor si ceva mai sigur. Ajung la jumate si decid sa urc pana in creasta. Ajung sus si o iau pe o muchie subtire pe care nu am putut s-o traversez decat calare. Inca un varf facut si privesc in jurul meu….nici o cale de acces asa ca decid sa descatar tot ce am facut. Ceata deja isi face simtita prezenta…mai nasol nu se putea!…Iar calare pe muchie si descatarare pana in traverseu.

Caniele incepe sa latre si ma gandesc ca acolo se infunda traseul….asa ca decid sa ma intorc…..iar traverseul ala nasol dar nu-i nimic. Nu ma pierd cu firea si-l fac repede repetandu-mi in minte “pumn pumn picior picior” Ajung aproape de cornisa pe care o urcasem mai repede si vad urmele cainelui. hai sa le urmaresc…..dupa 5 min. vad urme de pasi…nu ezit sa multumesc celui de sus ca sunt in viata si dau de Teo. Mai mergem putin si dam si de stalpul de marcaj unde ne intalnim si cu restu gastii. Ajungem in saua dintre vf ciucas si tigaile dar ceata si vantul sunt din ce in ce mai puternice. Aproape ca experimentam efectul de “white out” decidem sa facem cateva poze “noi si varfu” si ne intoarcem spre cabana. Pe traseu alergatura poze si caterinca. ne oprim in zona de semnal sa mai dam niste mesaje si telefoane si pornim spre cabana. Ajunsi acolo montam iar scara si ne punem pe barfit si mancat. Frigul isi face imediat simtita prezenta asa ca trebuie sa facem ceva sa ne tinem mintea ocupata.

Decidem sa coboram sa luam niste apa de la izvor. Mai trece timpu si ne mai incalzim si noi putin. Eu Tom si Teo pornim spre izvor Ancuta si Denisa raman in cort la barfe. Ajungem in dreptul unei stane pe drumul forestier si decidem sa mergem pan acolo sa vedem cum e. Stana arata jalnic nu puteai sa dormi iarna in ea asa ca plecam spre izvor. Raman in urma sa fac shushu si decid sa o iau pe nemarcat pe unde am vazut eu niste urme de schiuri. da-i si sapa poteca prin 60 cm de zapada. Ajung in drumul marcat si astept colegii de breasla. Ba poate am luat-o eu prea incet si sunt in fata mea. Asa ca pornesc spre izvor unde ajung dar nu dau de ei….ok…incep sa urc si ii gasesc exact la intersectia cu stana.

Ma asteptau de 30 min…..ok….hai sa mergem. Ajungem la izvor ne indopam cu apa de parca am fi mers prin destert 1 luna, scoatem gheata din sticla o umplem cu apa si pornim spre cabana. Ajungem acolo si decidem sa facem piure si sa ne bagam la somn. Punem d-un piure si asteptam 1 ora si ceva pan se face. In timpu asta….hai sa tragem patu ala sus si sa-l punem in geam. Zis si facut. Facem mancarea punem exces de sare si piper mancam ca disperatii bem toata apa si ne bagam la somn….Pe la 11 noaptea deja simt cum mi se umfla limba de sete. cersesc apa prin cort da nimic.

Iar se aud pasii de ora 12 “ba o fi mireasa aia cu 3….” cainele incepe sa latre ok nu-i a buna. dar mi-am dat seama cum reactioneaza cainele asa ca i-am linistit pe toti. Cainele n-avea cum sa coboare din cabana ca nu mai era patul acolo si a inceput sa latre….Ca tot ne-am trezit….hai sa mancam o conserva de ananas care era semi inghetat….dar ce conta? la ce sete ne era….Ne bagam in saci si da-i somn pan la 8 dimineata cand trebuia sa ne trezim. Suna ceasu asa ca trezirea….Lumea nu vrea sa se trezeasca asa ca am eu grija de ei….i’m so evil! Strangem tot si pe la 9:30 plecam de la cabana.

Da-i semi alergatura pana jos la intrarea in traseu unde ajungem la stana de unde l-am racolat pe Alb in gasca noastra. Vine sa ne salute pe toti si noi incepem “Ciiiine pleaca e un bulangiu e un bulangiu mare bulangiu…” de parca el era ala care pleca nu noi. Asa ca decide sa ne insoteasca pana in oras. da-i si alearga pan in cheia unde reusim sa prindem rata pan in Maneciu la secunda. 5 lei la rata si deja era mult mai bine. Ajungem la 1 in maneciu si pan la 4:40 la cat e trenu tre sa pierdem timpu cumva….Un nene ne spune sa mergem in bodega de langa gara….care era….bodega frate!!!

Acolo se strangeau toti betivii satului…asa ca dems a mergem in alta parte. Vad niste fete pe strada si le intreb unde putem bea ceva si ne indruma spre o cafenea. dar observ o cofetarie….frate hai la cofetarie!! Intram acolo si spargem banii pe dulciuri….bem o bere si aflam ca acolo fac niste cozonaci buni….mmmm cozonac…strangem si ultimii bani si luam unu ca nu se putea….Plecam spre gara sa luam bilete si aflam de la sefu de statie ca se elibereaza din tren…”Da urcati in el ca e o usa deschisa…” trenul fiind garat acolo de cateva ore bune. “sa se cumpere paine” se aude comanda asa ca eu si Tom mergem sa cumparam o paine ca doar mai aveam un pateu ce trebuia mancat….Plecam si in supermarket vedem branza….mmmmm hai sa luam! Tanti aia imi da sa gust si mmm excelent…merge cu rosii!!!

Asa ca luam rosii si branza….si fuga la tren…”Mama rosii si branza ce tare!!!” nici n-apucam sa taiem rosiile ca deja le devoram din priviri! trenul porneste ingurgitam toata mancarea pe care o mai aveam papam si cozonacul si ne vedem deja in Ploiesti. Stam o ora p-acolo asa ca merita sa balaurim strazile putin. Binenteles ca apar comentarii de henu “ba va duceti pe himalaya???” ba pe ma-ta. Glume etc etc ne suim in tren si pan la bucuresti spunem bancuri. ne despartim si mergem fiecare la casile lui cu bucuria ca a fost o tura deosebita.