Arhivă pentru iulie, 2008

RT Retezat Buta-Bucura-Gentiana

iulie 30, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri · Tagged , , , , ,

RT Retezat 21-26.07

 

Aceasta tura in Retezat se zice ca a fost una sub sigla Ecotur pentru ca au fost … 2 membri: eu (Vali zis Spita) si Elena. Planul initial era sa fim vreo 6-7 si sa ne intalnim cu o parte din grup (Masu si Alexa) din Buila-Vanturarita.

Comunicarea inainte de plecare a fost un pic defectuasa. Eu aveam numarul gresit al Elenei si eram in Baia Mare la concurs MTB si ea era la dezbatere in Apuseni :) . Pana la urma am apucat sa luam legatura si ne-am intalnit pe 21.07 la gara sa plecam cu trenul de 23:45 spre Petrosani, tren foarte aglomerat cu oameni de toate culorile.

 

Marti 22.07  - Petrosani – Cabana Buta

 Dupa o calatorie destul de necomfortabila tot asteptam sa vedem Petrosaniul si sa ne intalnim cu Masu si Alexandra. Sarim din tren, afara ploaie marunta de inviorare. Nu aveam idee ce sa facem in ziua respectiva, sa incercam un Parangu Mic sau sa o luam inainte spre Retezat si sa nu ii mai asteptam. Ne mai invartim prin oras, vizitam o parte din el si vazand ca Masu nu da nici un semn i-am lasat un SMS pe la 7:00, am suit in microbuz si fuga pana la Campul lui Neag – Cheile Butii. La Cheile Butii mai facem planul de atac, ne mai aranjam impermeabilele si pornim pe prima bucata de urcus doar ca o luam gresit prima oara si ne intoarcem pentru a da de poteca marcata. Trecem de o stana, ne latra un pic niste caini si ne reintalnim cu drumul forestier. Vazand asta incercam sa cautam o scurtatura, dar ajungem prin balarii inalte de juma de metru si ude asa ca revenim din nou pe traseu. De unde de niciunde apare o dacie 1310 rosie troncanind pe drumul forestier. Noi fara sa ridicam vreo mana observam ca opreste si din ea ne invita un domn mai in varsta si inalt sa suim. Ultima sansa. Pe drum ne mai povesteste el ca e pescar pasionat si ca vine destul de des la parau sa prinda pastrav. O data statea el asa la pastrav si a venit ursul. Nu s-a speriat, si-a aprins o tigara, l-a lasat sa mormaie ceva si ursul si-a vazut de drum. Pe drum calatoria ne-a fost intrerupta de un copac pus de-a curmezisul. Ce sa facem? Domnu se duce in spate, scoate o toporisca si incepe sa dea in el. La un moment am mai luat si eu toporisca pentru ca omu avea o operatie la mana, dar nu avea probleme daca nu stia doctorul. Desigur ca eu nu aveam randament bun, nimerind in puncte diferite. Calea fiind eliberata mai continuam ceva drum cu masina apoi ii multumim domnului si mergem pe drumul forestier destul de vigilenti in urma povestirii cu ursul :D . Intr-un final ajungem si la Cabana Buta uzi bine si transpirati. prin fata cabanei [click pt a mari]Decidem sa nu mai intindem cortul si stam la cabana cu 20 lei pe noapte. Buna alegere dupa mine, avand in vedere in ce hal a plouat in seara aia. Sub deviza ‘vremea rea aduce oamenii impreuna’ (sub un acoperis, in primul rand) am socializat si noi cu lumea de pe la cabana. Am gasit un cuplu pe care il vazusem si de dimineata in Petrosani (Cosmin si Mihaela) si alt cuplu de maghiari din Oradea (Imi si Emi) intalniti prima oara jos la Cheile Butii. Ei au urcat dupa noi cu o masina de teren cu care se facea aprovizionarea la cabana. Pe la cabana am mai baut un ceai (1,5 ron), am stat, am vorbit cu lumea, ne-am semnat in caietul de vizite de la salvamont sa stie sa ne strige dupa nume daca ne pierdem. Eu fiind cu bocancii uzi, Imi, prietenul lui Emi a binevoit sa imi imprumute sandalele lui sa pot circula pe langa cabana si sa nu racesc. Au fost foarte folositoare. In ziua aceea am tot studiat hartile, ne faceam planuri pe unde sa mergem, cat dureaza, daca mai vin Masu si Alexa cum dam de ei, vremea cum o fi, cod galben, portocaliu. Multe variabile. Seara ne-am culcat pe la 11 si ceva dupa ce s-a terminat jocul de lumini cu tunete puternice. Grupul de polonezi era si el in sala de mese si dupa ceva beri si vin fiert radeau asa tare ca nu se mai auzeau tunetele. Cosmin juca sah cu un om de la salvamont si ceilalti incercau sa isi dea seama care piese sunt albe sau negre. In sfarsit ne culcam cu speranta unei zile senine, fara ploaie.

 

 

Miercuri 23.07  - Poiana Pelegii

 

Telefonul suna pe la 8:30 prima oara il aud, dar nu mai recunosteam melodia. Suna si a doua oara si il opresc. Scot un pic capul sa ma uit pe geam si era soare, senin, super. Am sarit din pat, m-am uitat in jur si mi-am dat seama in ce loc frumos ma aflam. A doua miscare a fost sa imi pun hainele mai spre soare si a treia sa imi iau aparatul sa fac poze. La 9:30 cand s-a trezit Elena totul era din nou in ceata. Mancam ceva, fiecare din rezervele lui, mai stabilim inca o data pe unde mergem si o luam pe cruce rosie spre Poiana Pelegii. Cosmin tot fredoneaza o melodie de dimineata si apoi pe traseu (I’m just a dreamer)

Read the rest of this entry »

Comentarii (2) »

RT Valea Galbinele – Valea Malinului

iulie 21, 2008 · Înregistrat sub R.T.-uri · Tagged , , , , ,

Echipaj: Cosmin, Irina, Oana si Tudor

Era o zi de 19 Iulie intr-o sambata cand primesc un telefon de la Oana in care ma intreaba daca am la magazin cordelina. Pai am, ok atunci vin sa iau si eu 20m. Si uite asa din vorba in vorba aflu ca vrea sa faca Valea Galbinele (traseu pe care l-am mai facut cu un weekend inainte). Ma intreaba cum se intra in traseu si “din greseala” ma intreaba daca n-am treaba duminica sa vin si eu….ok hai ca merg. Si iata cum ma trezesc duminica pe 20 dimineata la 4:30 ma intalnesc la gorjului cu irina si pornim spre crangasi sa o culegem si pe Oana. Intre timp nu stiu cum se face ca vine si Tudor cu noi asa ca il culegem si pe el din drum.

Ne urcam toti in masina si pornim spre Busteni. Drumul lejer face ca la ora 8 sa fim deja la Caminul Alpin in Busteni si sa incepem urcusul spre Refugiul Costila. Urcusul destul de lejer face ca intr-o ora si putin sa fim la refugiu. Intre timp Oana si-a luat bocancii “semi-tehnici” cei noi, bocanci care au reusit sa ii faca niste bataturi si rani de toata frumusetea. Incepem noi sa urcam prin padure si la izvorul din apropierea refugiului dam de un grup de vro 6 insi care doreau sa urce pe brana aeriana. Din fericine o fara din grup avea la ea si niste plasturi pe care i-a impartit frateste cu oana. Ajungem la refugiu unde mancam ceva, Oana isi pune plasturii incercand sa acopere ranile provocate de bocanci. Pornim voiosi in pas alert spre Valea galbinele dar nu inainte de a rataci putin traseul. Nu-i nimic totul e bine cand se termina cu bine.

Si iata-ne ajunsi in cateva minute la intrarea in galbinele. Vine si o gasca de 5 oameni de la refugiul costila pe galbinele si incepem urcusul. Incet incet cu intrari pe hornuri si urcusuri frumoase pe saritori. Bocancii incep sa isi puna amprenta pe picioarele oanei si incet incet si pe psihic dar nu-i nimic suntem o gasca si ne ajutam nu? Ajungem la o saritoare putin mai aiurea, o cataram dar oana decide sa o ocoleasca. Avanbd bocancii noi si talpa rigida nu prea se descurca si nu are incredere in ei facand ca la coborarea de pe stanca sa alunece putin si sa cada. Din fericire o agat eu de brat si o trag repede spre mine. Putina ciocolata sa ne revenim si pornim mai departe. Iar o alta saritoare cam uda asa ca un tip din gasca 2 ne ajuta sa urcam fetele in asigurare. Ajungem la bifurcatia spre hornu coamei unde facem un popas ceva mai lung. Gasca 2 o ia in dreapta facand un alt traseu la coborare. Noi…..sus pe galbinele.

Ok…de aici totul e nou inclusiv si pt mine. Si urcam si urcam mici saritori mici hornuri ajungem in “”varf” si incepem o usoara coborare. Din nefericire ceata isi face simtita prezenta iar vizibilitatea era la mai putin de 10 m. Ajungem la o bifurcatie de poteca….ok pe unde o luam? in stanga drumul ducea in sus pe niste stanci ude ce nu ne dadeau prea mare incredere iar in dreapta pe o poteca de iarba…..hai pe poteca. Pornim noi voiosi cu speranta ca drumul ne va duce undeva la releul de la costila. Ceata se risipeste si observam ca am ajuns in alta vale total necunoscuta…..ok…nasol. In sus era urat asa ca….hai in jos. Si pornim noi pe firul vaii ocolind zapada si saritorile mari incetisor incetisor pana ajungem intr-o poiana ceva mai larga. Ne oprim sa ingurgitam ceva si observam capre negre care dadeau bolovani la greu spre vale.,….nasol moment. Undeva mai sus printre jnepeni vedem niste oameni.

Incepem sa coboram dar vedem niste saritori urate asa ca decidem sa coboram cu cei care erau mai sus. Ii intrebam unde ne aflam cand ei ne spun “pe valea malinului”ok….cam nasol dar asta e…..si….e nasoaa valea? Pai are o saritoare la iesire de vro 10 m in care tre sa rapelam…..” oh shit….pornim coborarea alaturi de ei. Urmeaza cateva saritori usoare bolovani si zapada de care trecem cu usurinta. Formam 2 echipe eu si Irina si Tudor cu Oana ca sa ne putem deplasa mai bine. Iata ca ajungem si la saritoare….primul e Tudor care avea sa ne ajute apoi pe fiecare la coborare apoi un tip care a preluat rucsacii si apoi fiecare pe rand eu fiind antepenultimul. Ajung si eu jos luam rucsacii salutam si multumim baietilor ca ne-au ajutat atat de mult. Ne explica ei cum sa ajungem in caminul alpin si pornim la drum. Dar nu inainte de a lasa in urma singura caraba pe care am avut-o :) eh asta e. Pornim un urcus undeva in partea dreapta.

Dupa 15 min. de urcat pe un horn dam in varf unde incepe o coborare “spectaculoasa” printre copaci si printr-un pamant cu pietris. Ajungem intr-un traseu marcat unde nu stiam daca sa o luam dreapta sau stanga….judecand dupa faptul ca noi sus am luat-o pe o poteca in partea dreapta decidem ca e mai bine sa o luam acum in dreapta…..si iata ca ajungem la un indicator dupa 15 min. ce ne arata drumul spre caminul alpin. Urmeaza 45 min. prin padure timp in care povestim vrute si nevrute.

Ajungem la intersectia ce ducea spre costila si da-i tot in jos. Masina ne astepta cuminte unde am lasat-o asa ca ne-am urcat in masina si am pornit spre Busteni. Trebuie sa mentionez ca pe strada unde parcasem masina era un caine pe mijlocul drumului care dormea. Ne-a vazut ca ne apropiem a ridicat coada si una din labele din fata de parca ne-ar fi facut semn “da-i ba pe langa mine ca am loc”. Ajungem in DN1 tragem pe dreapta oprim la o bere de fiecare si un suc pt sofer. Savuram tura petrecuta si berea ne oprim intr-un magazin unde luam niste “junk food” si pornim spre bucuresti. tragem un mic pui de somn noi mai putin soferul si iata-ne ajunsi in bucuresti unde fiecare merge la casa lui.

Cateva lucruri invatate in tura asta:

1. Niciodata sa nu pleci pe o vale nemarcata daca nu ai mai facut-o cel putin odata

2. Nu te baga intr-un traseu nemarcat cu un echipament neadecvat.

3. nu e bine sa mergi pe trasee necunoscute cu bocanci pe care inca nu-i cunosti

4. D-zeu a fost cu noi si ne-a scos in cale acei oameni fara de care am fi petrecut muuult timp pe vale….

In rest a fost o tura reusita mai ales faptului ca am fost o echipa unita

Toate bune, Cosmin

scrie un comentariu »