Let’s begin
Ne hotaram noi (aka Cosmin si Adi) sa plecam sa cucerim Vf Moldoveanu cel mai inalt varf de la noi din tara 2544 m. Boon aveam un rapid la ora 23:40 cu destinatia Ucea. Adi zice sa plecam pe la 20:00 sa balaurim prin oras de acolo sa plecam la gara. Zis si facut ajungem la o terasa prin centru gasim cu greu o masa si ne asezam. Dau un telefon si apare in cadru si Oana. Lingem o bere pan pe la 22:30 si ne hotaram sa o luam incet spre gara. Se face 22:45 si troleul nu mai apare. “Ba ce facem?” “Nu-i nimic ba am eu bani de taxi” zise Adi. Intr-un final apare si troleul ne suim si o luam spre gara. Ajungem in gara pe la 23:10 asteptam trenul si ne suim in el. Pe drum in compartiment avem companie o baba nebuna si un popa, companie ce ne-a facut sa nu punem geana pe geana (wtf…). Ne apropiem de Ucea si ne amintim ca nu avem hartie ijenica…ups….ce e de facut? eu “ba astia pe CFR au hartie” ce poa sa faca romanu decat sa dea cu spanga. stau de 6 si Adi “imprumuta” hartia. Ajungem in Ucea unde coboara fix 3 oameni (oau ce multi) stam noi prin gara ne gandim si vedem un marcaj pe care scria “spre Victoria”. Stiam ca ne asteapta un drum asfaltat de vro 15 km, ne luam inima in dinti si dam sa pornim pe drum la lumina frontalelor. Langa gara ne abordeaza omu care a coborat cu noi si ne intreaba unde vrem sa ajungem. Ii explicam noi si spune “ba baieti ati fi primii care ati merge atata pe jos, hai in masina ca va duc eu” (ne-a pus D-zeu mana in cap, sa-i dea D-zeu sanatate lu nenea ala si lu Dacia lui ca ne-a scutit de un drum de 4 ore). Ne lasa omu in Victoria pe la ora 4:30 si ne indruma spre traseu. Gasim un indicator si pornim agale pe drum. Ne asteptau 8 ore de traseu obositor. Pornim noi incet incet, zorii ne prind din urma si avem parte de un rasarit superb (printre uzinele din victoria). Bagam cateva ore de traseu pe un forestier apoi incepe un urcus usor cu peisaje superbe. Dam de nenumarate cascade ne oprim sa ne mai odihnim si continuam drumul. Pe la ora 11:00 ajungem la cabana turnuri aici suntem intampinati de cativa caini pe care cabanierul ii calmeaza repede. Un cabanier tanar de vro 20 de ani simpatic si primitor ne serveste cu un ceai. Intindem izoprenele ca deh suntem rupti de oboseala si dormim vro 2 ore langa cabana ne trezim mancam ceva si pornim la drum cu soarele pe cer. Peisajul este superb si ne indeamna sa ajungem la Podragu destinatia noastra in prima zi. Pe drum ne amintim de ce ne-a spus cabanierul cum ca putin mai sus aproape de Podragu s-a prabusit un elicopter si cica ar fi luat tiganii tot fieru din el (deh fiare vechi looom). Ajungem in locul cu pricina si lesinam de ras cand vedem ce a mai ramas din el. Ajungem in sfarsit la Podragu unde suntem intampinati de un amarat de ciobanesc. Intram in cabana si ca oameni cu bun simt ce suntem bagam un “salut” dar stupoate rori de acolo erau unguri si alte nationalitati da astia erau majoritari. Mancam ceva cald (mancare f buna da cam scumpa) iesim afara si facem poze la lacul Podragu. Asezam cortul exact langa lac si suntem vizitati de un clan de magari. Baga animalele un show langa noi si pleaca. Prindem lacul in apus ne bagam in cort si tragem un somn pe cinste pt ca a 2-a zi aveam sa parcurgem un traseu de cateva ore bune. Planul era sa ne trezim la 7 si la 8 sa plecam…de unde draq ridicam ancora la 10 si plecam. Prindem un soare printre munti si incepem ascensiunea. Avem parte de imagini fara cuvinte si de lacul Podragu vazut de sus . Apare in fata noastra si Vistea. Il atacam, ajungem in varf si observam ca pana pe Moldoveanu mai sunt doar 15 min. Muntele nu inceteaza sa ne uimeasca si in scurt timp ajungem si pe Moldoveanu 2544 m. Admiram peisajul ne intoarcem pe Vistea sa luam bagajele mancam ceva si incepem coborarea cu gandul de a ajunge la cabana Sambata. dupa 20 min. de coborare dam de refugiul Vistea Mare si hotaram sa ramanem acolo deoarece am gasit un traseu direct pana in victoria de vro 6 ore. Refugiul e f bine izolat are paturi suprapuse, masa si bancuta, e din caramida si are un sistem ingenios prin care usa se inchide. Dupa ce mancam ceva pe langa refugiu trece un caine simpatic dar cam ametit saracu. Tragem un pui de somn de vro 30 min. cand apar la usa refugiului niste baieti din constanta. Se hotarasc oamenii sa amplaseze corturile in zona. Prindem un apus superb, ne bagam in sacii de dormit si bagam somn pana dimineata la 7 cand ne trezim ne pregatim si o luam din loc. Incepem coborarea de 6 ore, pe drum gasim zmeura si mure si deh bagam in noi. Ajungem pe forestier si un nene cu bunavointa (si cu dacie) se ofera sa ne duca pana in Victoria scutindu-ne de un drum de vro 5 km. Ajungem in Victoria pe la 13:00..ce sa facem ce sa facem……autostopu! Zis si facut. Ne apucam noi si trece un autocar care ne lasa in Ucea. La 13:45 eram in gara. Cumparam bilete la acceleratu de 16:00. Eu ma plictisesc si incep sa “imping” la vagoane. Soseste si trenul cu 20 min. intarziere ne urcam in el si plecam spre “minunatul” oras Bucuresti. Ajungem in oras cu gandul catre munte pe la ora 21:00 si plecam spre casa. Inca o tura mai mult decat reusita si plina de aventuri.
