Invata sa vezi

Tura premierelor

Echipa: Andrei si Oana 

Sambata

Tura incepe sambata dimineata in Gara de Nord la personalul de 6:16, unde ma intalnesc cu Oana, Stelica si un prieten de-al lui, precum si cu alti prieteni de pe munte. Drumurile noastre sunt variate, noi (eu si Oana) vrem sa urcam la Vf. Omu pe Bucsoiu (unde era Silviu si o prietena care urcasera de vineri), Stelica cu prietenul lui se duc la o tura de o zi la Piatra Arsa, altii se duc in Postavaru tot la o zi, Diham, etc..

Ne debarcam in Busteni, ne despartim de Stelica si de ceilalti si o luam spre Gura Diham.. soare, cald, transpiram.. bagam un sandvis si abordam drumul spre Poiana Izvoarelor.. aici observ ca deja au ridicat noua cabana, care are un adevarat stil arhitectural de munte: caramida si termopane, fara nici un gust.. mai mancam un sandvis, facem poze, plecam spre Pichetul Rosu si apoi intram pe traseul Tache Ionescu.. trecem pe langa 4 tipe mai prost echipate care coborau cu greu, ajungem la Prepeleac.. afara tuna linistit.. ne intalnim cu David Neacsu si cu Stolojan, rumen la fata, inca viu.. facem poze.. suntem indecisi daca sa urcam pe Bucsoiu sau sa mergem cu un grupulet de 4 persoane mai batrane la Malaiesti.. ne bagam spre Bucsoiu, vremea se strica, incepea sa dea cu trasnete.. ne retragem repede inapoi in padure si ne adapostim sub pelerine.. dadea cu grindina, tuna si fulgera de duduia cerul.. stam pana trec trasnetele si mergem la Malaiesti (cabana noua, Refugiul salvamont), uzi pana la piele.. ne trece prin cap sa ne cazam (15 roni), dupaia sa coboram cu un grupulet, dupaia ne hotaram sa punem cortul, acolo unde cica vine ursul.. ne fac tantarii praf.. bem bericioaca (4 ron), ne intretinem cu cabanierul care este super om.. ne culcam pe la 22:30, cu gandul sa ne trezim la 5 ca sa mergem la Vf. Omu.

Duminica
Suna mobilul Oanei, scot capul din cort.. vreme superba, nori negri cat vezi cu ochii.. ne culcam la loc.. incepe ploaia si nu se mai termina.. stam linistiti si ascultam muzica.. apa de sub cort ne ridica izoprenele in sus ca intr-un pat de apa.. ne facem rucsacii.. ploaia se rareste si strang si cortul.. la 11:00 plecam spre Vf. Omu pe la Lacul Tiganesti (singurul lac glaciar din Bucegi).. urcam pe Turnurile Tiganesti, zona superba cu capre negre unde ai ocazia sa pui mana pe stanca.. ne place.. iesim pe platou.. ceata.. urcam pe Vf. Scara (2422 m), coboram in Seaua Hornurilor si apoi manati de ceva tunete ii dam bataie pana la Vf. Omu (2507 m).. stam 30 de min, bem un ceai, facem poze, fericire.. 15:00: coboram pe Valea Cerbului, vedem un curcubeu, urme de urs.. ajungem in Poiana Costilei, mancam un sandvis, vedem iar urme de urs.. ne unim cu alte 8 persoane adidajiste care spun ca-s urme de oi.. incerc sa-i conving ca oile n-au gheare si 5 degete.. coboram in Busteni.. ne luam o bere si o savuram pe tren cu un pahar de vorba.

De ce am numit aceata tura “Tura Premierelor”?.. pt ca: Oana a urcam prima oara la Vf. Omu, a stat prima oara la cort, eu am mers prima oara pe Turnurile Tiganesti, traseu superb dupa parerea mea

Cine se scoala de dimineata ajunge departe, cine nici nu doarme ajunge si mai departe! 

Echipa: Andrei I, Mashu, Alexandra
Obiectiv: Creasta Parangului si Muntii Capatanii

Luni
Plecam la 20:00 din Bucuresti cu un accelerat de noapte spre Petrosani.. drumul este plin de speranta, studiem harti, planificam traseul pe zile, ce obiective putem vizita.. incercam sa furam un pic de somn

Marti
2:42 ajungem in Petrosani, bem o ciocolata calda in gara langa o bodega cu Modern Talking.. ne imbracam si abordam drumul de 11 km spre Cabana Rusu.. salutam ortacii care schimbau tura la 5 dimineata.. rasare soarele.. ajungem la baza telescaunului care urca la Cabana Rusu, mancam un sandvis si pornim in sus.. trecem de Cabana Rusu si cautam loc de cort ca sa ne culcam.. intram in Poiana Nedelea, un loc in care vilele au aparut ca varsatul de vant.. luam apa si gasim in partea superioara a poienii o platforma de beton unde instalam cortul lui Mashu.. facem nani vreo 4 ore sub zgomotele unor muncitori care ridicau o antena in apropiere.. urcam pe Vf. Parangul Mic (2073 m), de unde incepe Creasta Parangului.. parcurgem o bucata de creasta de aproximativ 2 ore pana la Refugiul Carja, unde facem orez cu lapte, ne odihnim

Miercuri
4:00 dimineata, suna ceasul.. facem ceai de muguri de brad.. plecam la 5:30 spre Vf. Carja (2405 m – Panorama Vf. Carja).. rasaritul il prindem in drum spre varf.. continuam traseul trecem de Vf. Stoielnita (2421 m), Vf. Gemanarea (2426 m) si la 7:30 suntem pe Vf. Parangul Mare (2519 m).. bucurie.. coboram in Saua Gruiul, unde coboram sa luam apa de la un paraias de mai jos.. la intoarcere provoc o avalasa de pietre dupa ce punand mana pe o stanca am desprins-o din loc.. ne bucuram ca am scapat teferi.. imi fac bautura cu numele de carmaz (2 l de apa cu 3 plicuri de Izotonic).. pornim tot inainte pe creasta, coborand si urcand pe zimtii acesteia, trecem de Vf. Gruiul (2345 m), Saua Paclisa (2225 m), Vf. Paclisa (2335 m), Vf. Lesul (2375 m), Saua Gheresul, Saua Piatra Taiata (2225 m).. incepe ploaia, mai intai cu grindina, dupaia cu stopi reci, suntem in nori.. mergem prin ploaia care ne uda bine, ca sa ne mai racoreasca putin.. continuam si trecem de Vf. Setea Mica (2278 m), Vf. Setea Mare (2365 m), Saua Plescoaia (2215 m), Vf. Plescoia (2250 m), Saua Mohorului (2160 m).. pe mine ma taia o foame de se auzea mai tare decat tunetele de afara.. ne oprim sa mancam la poalele ultimului varf al crestei, Vf. Iezer (2157 m).. infulecam branza cu paine praf sau praf de paine.. vedem drumul care strabate Muntii Parang, pe care il botezam dupa Transfagarasean, Transparangureanu.. urcam pe ceata si acest ultim varf si dupa ce il coboram punem corturile.. ploua tare, apoi se opreste.. facem ciocolata calda cu fulgi de grau.. mancam pana la refuz.. pe la 18:30 ne punem la dormit

Joi
Dupa o noapte plina de vise, strangem tabara si plecam spre Bucuresti ca sa avem timp sa rezolvam unele probleme organizatorice cu plecarea din Grecia.. urmam Transparangureanu, admiram caii liberi de pe munte.. ajungem la Ranca, care odata era o cabana izolata..  acuma este o zona cu cateva sute de vile, cele mai multe in constructie, hoteluri, fitze si smecheri.. intr-un cuvant un mare pacat.. prindem o ocazie care ne duce pana in Targu Jiu, unde vizitam Coloana Infinitului, Poarta Sarutului (poza 2), Masa Tacerii si o terasa cu bericioaica Hategana la 1,5 ron.. luam trenul spre Bucuresti.

Tips and trics:

1. Pelerina de rucsac este un accesoriu care te poate scapa de neplacerea de a te culca seara intr-un sac de dormit ud!

2. Daca sti ca esti fomist, baga-ti in buzunare cateva eugenii!

Componenta echipei:

1. Cosmin (U.T.)

2. Mirela (U.T.)

3. George (EcoTur)

4. Nida (EcoTur)

5. Tunde (EcoTur)

6. Cristina (sora lu’ George)

7. Andra (Colega lu’ Nida)

Acum ceva zile am propus o tura pana la Piatra Mare prin 7 scari si iata ca s-au gasit cativa entuziasti ce s-au aventurat cu mine in aceasta “expeditie”. Ca de obicei se da intalnirea in gara la ora 5:50, eu ca de obicei ajung cu 20 min. mai devreme asa ca ma duc sa procur biletul de tren. Pe parcurs apar si ceilalti participanti se strange gasca si urcam in tren cu destinatia Timisu de Jos. Cativa din noi atipesc in tren. Intr-un final dupa 4 ore chinuitoare pe tren ajungem in Timisu de Jos unde incepe distractia. Incepem asa agale sa urcam spre canionul 7 scari. Ajungem intr-un final la intrarea in canion unde incepe cu adevarat distractia. Peisaje superbe iti fura ochii nestiind in ce parte sa te mai uiti. Snzatii tari pe a 3-a scara din cele 7 iti cam taie resuflarea. Dupa ceva timp petrecut in canion incepem urcusul catre cabana Piatra Mare…incet incet ajungem la cabana din pacate nu toata echipa ci doar 6 din cei 7 membrii. La coborare observam un bustean pe care erau scrise cuvinte de incurajare. Ajungem intr-un final in gara dupa o alergatura de nota 10. Cu 2 min. inainte sa urcam in tren incepe o ploaie torentiala de ne uda pana in chiloti. Imediat ce am pus picioru in tren a inceput grindina….saraca Tunde imi e mila de ea deoarece a ramas in gara sa ia masina catre Brasov….Tragem un somn de frumusete in tren si ajungem intr-un final in Bucuresti. Inca o tura reusita…..la mai multe.

Numai bine, Cosmin