Rodna ( In dulcele stil clasic)
O, Rodna ! tu zeita a pamantului si martor al minunilor cerului, tu cea maiestuoasa si pantecoasa, mereu cu fruntea scaldata in soare si cu privirea rece, izvoratoare si datatoare de viata noi te privim cu respect si teama. Noi muritori de rand ce nu stim tainele universului venim spre tine pentru a gusta din nectarul zeilor. Primeste-ne credinta si pedepseste trufia ,caci mandria omoara sufletele oamenilor. Te rugam zeita primeste umilinta noastra.
Mergand spre Pietrosul sirul gandurilor se leaga tumultuous si imaginea incanta inima. Pentru ca aici suntem in pamantul sfant al maramuresului ,aici suntem pe taramul ei , al muntelui stravechi, al Rodnei ce ni se aseaza molcom in fata ochilor precum sade o camila pe nisip. Ea nu se grabeste , ea a fost inaintea noastra si va fi mult dupa noi privind cu mila vanzoleala bezmetica a bietilor ocnasi de la poale, insignifianti si efemeri.
Vom urca ,da,.. vom urca pe cel mai semet fiu al magaoaiei, vom urca pe Pietrosul acolo unde cerul se intalneste cu pamantul .
Lasa-ne sa venim spre tine si primeste-ne jertfa!
Asa urcam cu greu drum lung de 4-5 ore epuizante poteca de munte si ne apropiem de de inaltimi. Fiecare cu gandurile si spaimele lui. Aici am uitat de tren de mizerie , miros de urina si nesomn. Am uitat de oras si de tot ceea ce ne abrutizeaza zi de zi colmatand caile vietii. Dar ,vom mai ajunge oare vreodata? Creasta pare atat de departe iar durerea sfasietoare te indeamna sa stai , sa nu mai urci, sa te opresti, sa cobori in vale catre aer dulce si vant domol.
Reusim cu multa truda, obositi si transpirati sa ajungem la statia meteorologica. Aici este loc de popas, sfat, si temeri. .
Intrebarile apar amenintatoarea itindu-si capul din negura necunoscutului.Oare cum o fi ? Vom putea urca? O fi gheata? Cum ,chiar asa, ne vom opri aici?
Ceea ce urmeaza nu mai poate fi povestit pentru ca acum vine locul in care toate spaimele , temerile sau indoielile drumului se risipesc. O parte dintre noi au urcat acolo sus si au primit binecuvantarea muntelui pentru ca intotdeauna cand oferi primesti intetit.
Iar intoarcerile nu merita aproape niciodata povestite. Ele sunt mereu in umbra succeselor. Merita poate din perspective faptului ca te intorci acasa. De data asta mult mai mare de cat atunci cand te-ai dus.
Iti multim zeita ca ne-ai aratat ca a fi umil inseamna a fi mai puternic!
